joi, 29 aprilie 2010

Noi în anul 2000


Am primit o nostalgică leapșă de la Andreea...

Ei bine, a fost odată un regat cu râuri de lapte și miere, însă aceste râuri de lapte și miere curgeau numai în sufletele oamenilor. Unii dintrei ei, cei tineri, nici nu cunoșteau gustul adevărat de lapte și miere. Însă bătrânii strașnicului ținut le povesteau celor tineri ce voluptate a plapilelor, ce mângâiere a nărilor, ademeniri ale ochiului erau laptele de perlă și mierea de chihlimbar.

În acest regat al lui Răzvan și Dănuț a venit să se integreze un ursuleț gri, pufos, sosit din regatul vecin PRAVĂTĂTĂ, unde dealurile erau acoperite cu castraveciori murați iar apele erau de dulceață de trandafiri.

Tatăl celor doi năstrusnici era un fel de emisar pentru relația cu alte regate, drept urmare călătorea foarte mult. Cum, atunci când a găsit ursulețul, tăticul era însoțit de un coleg de delegație iar ursuleții rămăseseră numai 2 pe raft, emisarul a decis să îmblânzească un singur ursuleț ambilor săi fii.

Ce iubire, ce bucurie le-a produs URSULACHE, și nu Ursache, așa cum mai spuneau neinițiații.

Câte și-au povestit, câte ore petrecute cu nasul în blănița pufoasă, câte momente de somn lin abandonat în brațele moș—martinului!

Au trecut anii și copii i-au păstrat ursulețului cu blăni moi loc de cinste în inima și în palatul lor. A rămas gârbovit, tăbărcit, fără cel mai bun tonus, însă adus la rangul de prieten preferat al năstrusnicilor.

Și vor încerca să pătstrese amintirea lui povestind la rândul lor copiilor și nepoților lor ce urs cool a fost Ursulache.



Ursulache tocmai a împlinit și el 26 de ani dar parcă nu se simte așa tare diferența...

marți, 20 aprilie 2010

Cum mi-am petrecut norul de cenuşă


Mă uitam mai devreme pe pozele cu erupţia vulcanului islandez. Imaginile sunt impresionante prin estetica dramatică pe care o erup. Şi când spun dramatic mă refer strict la culori, umbre şi feeling vizual. Şi uite-aşa îmi ridic singur mingea la fileu şi păşesc prin cenuşa lucrurilor despre care vroiam să scriu acum...

După fiecare set de poze care se respectă există şi o secţiune de comentarii... Mi-am aruncat o geană întredeschisă şi pe comentarii şi ca un par izbitor pe care mi l-am zărit în ochi, am citit:

"Beautiful photography, tragic circumstances!"

Mi-am pus cenuşă în cap şi m-am întrebat... De ce un lucru care este prezentat într-un anumit fel de către canalele de comunicare/informare în masă ajunge să fie perceput astfel ?!?

De ce ni se insuflă practic încă de când începem să facem primii noştri paşi că etalonul fericirii, unitatea atomică fară de care am orbecăi în neant şi nu am mai şti să deosebim binele de rău este elementul monetar ?!?

Închiderea aeroporturilor reprezintă o tragedie, cirezile de consultanţi şi turmele de specialişti, agenţi de vânzări sau manageri "arestaţi" la domiciliul vreunui terminal obscur exprimă tragedia în stare pură. Afacerile afectate de negura fumului vulcanic îşi plâng tragedia, iar exemplele pot continua, nu chiar până la infinit ci cam până pe la 6 mii de metri.

Chiar nu putem să ne rupem câteva clipe de cotidianul întunecat şi cenuşiu pentru a admira cu toată inima nişte imagini care înfăţişază natura în ipostazele ei cele mai dezlănţuite? De ce totul trebuie asociat cu noţiuni precum productivitate, randament, cont de credit, tranzacţii monetare sau oportunităţi de afaceri? De ce nu ne putem refugia, fie şi pentru câteva momente into the wild...

Dar poate că nu despre asta este vorba; poate că percepţia mea a fost primordial greşită şi epitetul tragediei era exclusiv legat de considerente medicale.

Am încercat deci să îmi scot ochelarii de cal şi să mi-i pun pe cei de ginseng şi am aflat compoziţia cenuşei letale. De la profesorul Gheorghe Mencinicopschi citezire:

Gazele conţinute de norul vulcanic:

* Acid fluorhidric: este foarte periculos, pentru că distruge sistemul nervos, distruge oasele şi dinţii, produce aritmii cardiace şi atac de cord

* Dioxid de sulf: irită foarte tare căile respiratorii superioare, putând declanşa crize asmatice chiar fatale

* Dioxid de carbon: irită ochii, însa este cel mai puţin nociv

* Monoxid de carbon: expunerea la această substanţă duce la moarte sigură, prin asfixiere

* Acid clorhidric: este un iritant puternic pentru ochi şi pentru mucoase.

OK, sunt substanţe nocive, pot provoca afecţiuni serioase, chiar moartea...

Dar cenuşa care a rezultat din erupţie nu a creat o cuşcă naturală cu capac ermetic. S-a propulsat în atmosferă şi a continuat să urce până la câteva mii de metri. Concentraţiile substanţelor mai sus amintite nu au coincis cu valoarea termenului de tragedie.

Zona a fost securizată iar statisticile raportează pentru erupţiile din martie şi aprilie ale Eyjafjallajokull-ului un număr pe cât de cutremurător pe atât de "trist" în cuantumul de pierderi de vieţi omeneşti: ZERO! Record absolut! Tragedie cutremurătoare a sistemului sanitar mondial!

Şi totuşi, despre ce este vorba până la urmă?

sâmbătă, 17 aprilie 2010

Best of Botez


Sfânta uimire...


Mai emoționați decât Papa....



La scăldat....


Hainele cele noi ale împăratului...

Familyguys...



Hâc, încă una și mă duc....


Mulțumim Bobo!

marți, 13 aprilie 2010

Și poze


După cum ziceam în pagina anterioară iată câteva poze făcute la botez. Sunt prezentate în ordine cronologică după cum urmează:

Plecarea spre botez...



În drum spre botez...


În curtea bisericii, la botez...


Botez...



Disclaimer: Pozele de mai sus sunt făcute de mine cu aparatul foto din dotare. Există totuși în arhive niște poze făcute de un bun prieten de-al nostru (Bobo :) ) cu un De-SeReLe, pe care - poze - o să punem gheara abia vineri. Așa că să vă așteptați și la un 'Life in Pictures: Best of Botez'.


luni, 12 aprilie 2010

Şi Matei Tudor


Profit de timpul de-afară - astenia de primăvară - pentru a publica un mic articol. Că de când nu ne-am văzut, multă vreme a trecut şi multe s-au întâmplat şi băiatu-i botezat. Se poate şi articula ca să iasă ceva de genul 'botezatu', dar singura asemănare între Matei şi cunoscutul creator autohton este char faptul că amândoi sunt botezaţi.

Şi-uite-aşa, din preambul în carambul, am scos din mânecă colţul cărţii celor întâmplate weekendul trecut. Noi, trebuie să recunoaştem, nu prea o avem p-asta cu biserica. Poate mai mult "o avem" cu biserica catolică în sensul că apreciem, distant şi dintr-un colţ tăcut în ambele cazuri, naturaleţea obieceiurilor şi lipsa de absurd autoritar în comparaţie cu biserica "noastră". Şi includ aici şi fenomenul Taize (google it!) despre care tot am zis că o să scriem dar cerneala s-a facut gel.

Sâmbătă, insa, am simţit amândoi că "ceva" ne-a mişcat. Poate pentru că era vorba despre Matei, sau pentru că ne imaginam noi un scenariu mult mai rigid, în orice caz pot să spun cu mîna pe inimă că ne-a plăcut.

Chiar dacă Popa cu nume generic Dulfu - nu şi ceilalţi doi - a început să citească din sfintele cărţi cu litere aurite folosind o limbă de lemn, citez: "Se botează robul lui Dumnezeu Matei Tudor, care ... blblblblblblblblblblblblblblblb... amiiiiin...". Niciun cuvânt născocit de mine mai sus! Chiar dacă au dublat taxa ca la table şi apoi au făcut poartă în casă, sau mai bine zis ...în Altar, şi au recunoscut că biletul de plată este la jumătate dar nu ar strica nişte bani întru amenajarea interioară şi exterioară a lăcaşului. Să fie primită! Taxa.

Cu toate acestea, au respectat dorinţa noastră de a nu scufunda băiatul după geamandură şi au folosit varianta de botez statupalmăbarbăcot, adică l-au pus pe cogeamite Matei (aprox 7.500 şi 70 cm) să stea în cristelniţă până la piept, au luat în palmă apa sfinţită, au coborât bărbile şi şi-au suflecat sutanele până la cot şi au turnat de o manieră chiar tandră stropi vii pe căpşorul botezat.

O altă anecdotă aparte se leagă de comandarea şi ridicarea tortului - nu de botez, ci de sărbătorire a 5 luni ale lui Matei - care a fost customizat prin telefon după cum urmează:

- Bună ziua, cu ce vă putem ajuta?
- Am comandat un tort la dumneavoastră şi urma să stabilim detaliile textului de urare.
- Spuneţi, vă ascult...
- Păi, o să scriem aşa..."De 5 luni pe felie" şi "Matei Tudor".
- Cum cum? "De cinci ce?"
- Scriem "De 5 luni pe felie" şi dedesubt "Matei Tudor".
- Deci: '"De 5 luni pe cum, felie?" se auzi vocea de la celălalt capăt chicotind
- Da, şi vă rog să îl decorăm cât mai simplu, fără trandafiri, culori ţipătoare, alte sclipiri inutile, zic eu , acordându-le muult prea mult credit.
- Da , doamnă, facem cum vreţi.

M-am dus sâmbătă dimineaţa să "ridic" capodopera culinară, dar sfătuit de acasă să verific totuşi ce s-a scris pe tort cu creion de ciocolată...să nu fie vreu "D-e 5 luni..." sau mai ştiu eu decoraţiune să troneze pe sus-numitul tort.

Ca un făcut, aflat la inspecţia de primire a tortului, se ridică ambalajul şi ce să vedeţi?

Doi botoşei bleu în stânga sus....fie... o floare albastră în dreapta jos...(Tanti cofetara s-a simtit lezata in avantul ei creativ si a zis sa umple golul sec si sterp al tortului) ... şi ...şi?...şi text:

"De 5 luni pe felie şi Matei Tudor".

Acum, bine că nu a scris pe tort "Bună ziua, cu ce vă putem ajuta?...Am comandat un......facem cum vreţi". Am rugat să se şteargă conjuncţia copulativă de pe tort şi am plecat în fugă pentru ultimele preparări...
Tortul a rămas cu floare-albastră, floare-albastră, totuşi este trist în decoraţiune)

După slujbă - care repet, chiar ne-a mişcat - am fost la papa, la Şoni. Mâncare bună, decor ce parcă aducea briza mării din Vamă pe geam, direct pe duşumea, bănci şi mese. Şi aici au fost mici peripeţii organizatorice dar una peste alta totul a decurs în parametri normali.
Fără funde pe scaune, fără ursitoare, fără meniuri cu sărmăluţe şi ardei învelit în staniol.


Ar mai lipsi ceva...nişte poze, numai că eu nu am acces direct la ele în acest moment şi deci urmează un follow-up post sau un later edit.

Pe curând.

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails