Se afișează postările cu eticheta Henry and June. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Henry and June. Afișați toate postările

vineri, 9 iulie 2010

B'Estfest '09 vs G'NR '10


Anul trecut pe vremea asta lucrurile erau mult mai simple. Greii concertelor laiv nu pierdeau nicio reprezentaţie de interes stereo. Se delectau pe acorduri de Franz Ferdinand, Killers, Motorhead, Santana sau Manowar şi mâncau pe jetoane de la ChopStix.

B'Estfest '09 a arătat foarte bine pentru noi, iar noi pentru el am arătat cam aşa... însărcinaţi.




Anul acesta am dat skip deja Sonisphere-ului şi AC/DC-ului. But we're gonna get in the ring in september! S-a zis, Live Era revine! Guns, fie ei şi doi din şase şi cu 20 de ani mai bătrâni, nu se ratează!

Promitem că mâncăm de la chinezi şi anul asta, dar cu o condiţie: să nu bage melodii de pe Chinese Democracy.

Ne vedem acolo, da?

miercuri, 27 ianuarie 2010

A picture is worth a thousand


Săptămâna trecută am avut ocazia să particip la un interviu. Până aici, toate bune şi frumoase...

Mai departe, poate că merită amintit că de fapt interviul se adresa altei persoane, persoană fără şansă care nu avea cum să fie prezentă...
În plus, trebuia să mă prezint în aşa fel încât să facilitez obţinerea feedbackului pozitiv pentru o a treia persoană implicată în schemă.

Scurtpedoi, a fost vorba despre un interviu-call cu nişte americani care aveau nevoie de un om de creaţie, care să cunoască fotoşop. Omul era deja ales de aici, de către partea română, dar americanii se încăpăţânau să asculte doi oameni la telefon, aleşi pe baza a 8-10 portfolios trimise de aici. Cum interviul românesc a avut loc la sfârşitul anului trecut, zarurile fuseseră deja aruncate. Şi cum se zvonea prin firmă că eu aş fi cochetat cu cs3-ul la un moment dat, m-au rugat pe mine să particip la call pe post de cel de-al doilea posesor (fantomă) de portfolio selectat, asta pentru a se evita situaţii penibile derivate din întrebări tehnice. Fiind vorba de o jumătate de oră şi fiind neaşteptat de liber în ziua respectivă, am acceptat amuzat.

Totul a decurs conform planului, eu am susţinut sus şi tare că sunt practic specialist pe 3D Maya (exact de ceea ce ei NU aveau nevoie), dar că la o adică aş rupe-o şi pe fotoşop. Cand a venit vorba de overtime am strâmbat din nas şi am expus politicos o serie de motive contra dormirii la muncă (un mare "plus" în economia situaţiei de faţadă la care participam). Este o experienţă extraordinară, să participi la un interviu fără a avea nici o emoţie! Chiar mi-a plăcut, iar din punct de vedere legal nu am încălcat decât legi constituţionale minore cum ar fi uz de identitate falsă şi software pirat.

După interviu am mai stat la o tacla cu fericitul câştigator al postului, una bucată artist fotoşop pierdut şi găsit în mina de cărbune. I-am povestit cum de a ajuns să se "bată" cu mine pentru acest post, pentru că în timpul liber imi mai încercam mâna prin toolul cu care el îşi câştigă pâinea (asta înainte de a fi intrat pe proiectul măreţ pe care mă aflu de aproape doi ani şi care nu prea îmi mai permite luxul unui quickie în cs3).

M-am gândit să îi arăt cam cu ce îmi ocupam timpul şi am afirmat oarecum retoric...

-Participam la contesturi fotoşop pe worth1000, bănuiesc că ai auzit de worth, nu?
-Nu...
-Nu?!?
*Stupoare pe faţa mea...*

Sunt sigur că voi aţi auzit de worth! Dar dacă prin nu ştiu ce aliniament defavorabil al planetei Marte în contrajuncţie cu Jupiter şi transpusă pe Pluto, acest site nu a ajuns şi pe la ochii şi urechile dumneavoastră eu zic că merită să aruncaţi un ochi, măcar aşa ... pe galerii.

Susţinând aceeaşi idee, iată câteva poze din perioada mea de worth (alese totuşi pe criterii estetice, dintr-un portofel aşezat pe fotoliu virtual şi incluzând aproape 100 de entries)...


Una dintre primele entries; contesturile "Dream World" au fost întotdeauna printre preferatele mele...


"In Stitches"-ul Farnsworth...

Pixar printre noi, vă daţi seama ce o să fie la Toy Story 3D.


Best picture '99

Când am făcut Absolut Baby pişcotul Matei nici nu era în plan, poate că era doar în gânduri...cred că astăzi mi-aş fi ales alt absolut model pentru entry :)


"Chop a Bug" a avut aşa...ceva aparte, m-am ataşat foarte mult de ea :)


Copacul în general, dar mai ales cel al vieţii, nu trebuie tăiat...ci udat!


Tabla de şah este plină de piese, la prima vedere pionii sunt cei mai nesemnificativi...dar...dacă ne-am mai uita odată?



Una dintre ultimele intrări pe site, pe-asta sigur o găsiţi şi la galerii, pentru că a luat locul 4 în advanced contest...

Dar cum IT + lipsa de timp = love... cam de un an şi ceva nu m-am mai atins de contesturi. Poate de aici înainte...

Pentru că odată cu pseudo-interviul respectiv îmi tot umblau voci cu picioare de bass prin minte... "Dacă eram de partea cealaltă a schemei de interviu?...dacă eram eu cel ce urma să creeze in fotoşop?"



joi, 19 noiembrie 2009

Bee


Astăzi este o zi specială pentru noi, bărbaţii familiei "Guldemburg" deoarece cu câţiva ani în urmă s-a născut Bee...

Frumuseţe dar şi naturaleţe
filosofie dar şi psihologie
culori dar şi baloane de lăptic
Lars von Trier dar şi film-noir
scorțișoară dar și turtă dulce
hippie dar şi punk dog
aripa stângă dar şi corpul şi cea dreaptă
fimo dar şi artă intangibilă
shine dar şi silk
zâmbet dar şi roşu în obraji
Cartureşti dar şi Cafenescu
aluniţă dar şi fistic
frappe dar şi Fire
Klimt dar şi Gaudi
stilou dar și USB
Hard Rock Cafe dar şi Rock-am-Ring
zulufi dar şi ciucurei
mozaic dar şi cretă
înmulţit dar şi impărţit
311 dar şi Victoriei 2
glob de sticlă dar şi pământesc
prezent dar şi trecut şi viitor
univers dar şi punct de sprijin
umbre dar şi lumini
auditorium dar şi cortine
miere dar şi urs de pluş
lipici dar şi bandă adezivă
Janis dar şi uşile
portocală mecanică dar şi lollipop
dungi dar şi dungi cu dungi
suflet dar şi pereche
32 dar şi 23

într-un cuvânt, Bee!

marți, 15 septembrie 2009

Un pic de hand craft

V-am spus că sindromul cuibului este puternic instalat la noi.
Încercând să optimizăm spațiul în casă pentru a face loc viitorului nou venit, am început cu alte încăperi decât colțișorul lui:P

Și reorganizând, am văzut că baia și bucătăria sunt cam anoste . Așa că m-am jucat un pic.
Am folosit super ofertantele oglinjoare MALMA de la Ikea (5 lei una, ramă generoasă pentru pictat, lipit). Am văzut chestii foarte interesante făcute cu ele. Spre exemplu asta ,un perete acoperit cu oglinjoarele maro recent introduse, sau așa ceva.

Eu m-am jucat un pic cu temele marine: am folosit scoici, sfori, pietre, materiale naturale în general.

La fel, materiale naturale și la bucătărie, unde am folosit tot felul de boabe și am pictat pe teme gastro – ar fi mers și ardei iuți, bețe de scorțișoară, etc,
Furculița este păstrată de pe vremea când Fru-fru livra mâncare cu tacâmuri de lemn. IAR eu nu arunc ceva când cred că il pot folosi ulterior:D

La pictat se vede mâna connaisseur-ului; eu mai am de exersat...
Well, mai încerc:)


Exhibit BA:



Exhibit BU:


vineri, 11 septembrie 2009

Un nainilevăn personal sau 'our Fahrenheit 9"11'

- Dansezi? Întrebă el din fumul gros de țigară din clubul alfabetic lipsit de ventilație. ClubA a fost ca Alpha. Și vom termina printr-un dans final în club Z-Omega.
- Nu contează, filosofie, psihologie, același lucru, a replicat ea judecând lucind și prea prudent pe acorduri AC DC.
- Îți place Doors? Ăsta a fost momentul în care, răsuflând ușurați, au văzut că au ceva în comun. Puternic și consistent. Nu discuții despre vreme, nu Vrăbioru.
- Un ceai fierbinte de fructe. Și un viscol uscat și înghețat prin păr, vă rog.
- 311 va deveni 911, peste 4 ani. Și diferența de ani este Imensă.
- Un pachet de biscuiți, invariabil cumpărat în fiecare noapte, religios, ca un ritual.
- Tai lemne? “Băiatul ăsta sigur are o problemă”.
- Aș vrea să îmi pot aminti măcar un vers din poezia cu 14 trandafiri îndrăgostiți.
Ea, suspicioasă, a călcat atunci alaturi de tânărul înalt și frumos, deschis și fremătător, uitându-se adânc în ochii negri cu suflet proaspăt. Îi privea profilul, fruntea înaltă, așa cum se modelau în luminile orașului.
- Și unde vom înghesui colhozul?
- În cămăruța cu mochetă roșie. Iar vara ne mutăm la doamna Carmen, în mansarda cu geamuri de vitrină. Pe 2 mai.
- Apoi?
- Apoi ne spunem DA. Unul în fața celuilalt. În tricouri cu ‘mire’ și ‘mireasă’. One way or the highway. Vom zâmbi fericiți și vom fi cei mai tonici și colorați dintre invitați.
- Bună ziua, îmi puteți răspunde la o întrebare? “Ce părere aveți despre faptul că doi tineri atât de tineri iși unesc destinele azi?”
- Una bună. Și cum va fi?
- Cald, aerisit, firesc, neînchistat. Ca între cei mai buni prieteni.
- Și apoi ne vom lua de mână și o să colindăm lumea cu ger în păr. O sa întâlnim oameni minunați: Gianfranco și grappa pe arii de operă, pe Damir, Mladen și Maria cu căldură în mansarda cu băncuță roșie, conducându-ne la gară dintr-un system of a down. Sau familia filantropă geneveză, cu seri încinse africane și banane prăjite la sfârșitul lui decembrie, cu MontBlanc întrezărit de departe, într-o pace superbă. Ori, familia lui Jean – Jacques, cu trei copii mari minunați, în bogăția modestiei lor imense, cu concerte de trompetă și sângerete cu stafide, înghețați de frig.
- Și stai, Asta nu e tot! Vom poposi după lungi drumuri prin țară, de la Balota la doamna Borleanu și vom găsi tot felul de tradiții, oameni, poteci, zdruncinați agale de Mocănița ce pufăie obosit, claie peste grămadă în sanatorii sau ospătați în case primitoare.
- Culminând toate vacanțele de vară pe plaja unde alături de Sangria sau Cuba libre vom dansa până la Expirare, întru regenerarea de a doua zi.
- Sau iarna, inchinând cupe cu vin fiert, riscând teritorii neumblate, cu strategii de mari luptători.
- Și cei mai buni prieteni ne vor fi aproape mereu, diferiți, dar cât de asemănători. De la voi se învață că o prietenie dureaza încă de pe vremea când, stângaci, dădeați flori fetelor și semeț, te credeai cel mai grozav.
- Și e posibil să creștem împreună?
- Fără să simti vreo clipă că obosim, că ne sufocăm, că nu ne vrem, că nu ne mai regăsim sau recunoaștem, că ne e suficient?
- DA. Cu susținerea tenace a celui mai bun prieten și cu încăpățânarea unui om care știe care îi este misiunea și finalitatea. Așa m-a introdus, încet încet, în misiunea lui, a noastră. Aceea de a trăi intens și în tihnă activă.
- Dar știi că povestea nu se termină aici? Dintr-o dată, când totul era mai frumos au primit și vestea că mai au de primit bucuria cea mai mare. Vestea a venit așteptată dar surprinzătoare, ea un pic speriată dar îmbătându-se cu calmul și bucuria lui că totul va fi bine, că vom împărți în trei tot ceea ce am trăit până acum și infinit mai mult.
- Așa se termină?
- Nu, așa începe! Așa se deschide calea și mai generos.
- Da, dansez! și îți mulțumesc că ai insistat să dansăm împreună pe AC DC.

La mulți ani!

Rimembăr'04:

Poza clasică a tunelului cu flori:


Photoshooting între cele două cadre:


Livretul de familie care urmează a fi populat cu Matei:


Cireașa de pe tort:

luni, 24 august 2009

Dileme materne şi paterne

Îi mulţumim Ralucăi pentru că ne-a tras de mânecă, un post nu se lasă aşa neterminat, chiar dacă dă eroare la publish. Între timp, am început şi un curs de puericultură, despre care , într-un post viitor.

Ce vroiam să scriu, continuând febra pregătirilor şi pe fondul ei, este că încă oscilez în legătură cu cele mai potrivite achiziţii, alegeri, decizii:


1. Pătuţ sau ţarc. O colegă mămică îmi recomandase să nu cumpăr pătuţ pentru că oricum bebeluşul se va răsuci şi va băga mânuţele printre zăbrelele patului. Ţarcul ar fi ideal pentru ca el să se desfăşoare. Eu aş lua ţarc numai pentru voiaj, etc. Nu văd cum altceva decât un pătuţ poate fi potrivit pentru coloana lui.


2. Pătuţ tip transformer (adica unul care devine pat pentru copilaşi mai mari de 3 ani) şi care are şi masă de înfăşat inclusă sau toate elementele separate - pătuţ şi masă de înfăşat?


3. Căruciorul - să luam unul sport reglabil în 3-4 poziţii, indicat de la 0 luni, sau cel care are elemente detaşabile şi un landou rămâne sfânt pentru coloană?


4. Îi tot aud pe toţi dând ceai copilului. Eu nu vreau, nu din prima clipă, nu până la vară, eventual. De ce, deşi nimeni nu recomandă, multe mămici dau lapte şi apă?


şi 2 dileme de artilerie grea:


5. Alăptatul: e chiar o tragedie iremediabilă să îi dai unui copil exclusiv alăptat la sân, la un moment dat, biberon cu lapte matern atantuci când tu nu eşti acolo sau când tatăl vrea şi el să experimenteze asta? În cursul de alăptare al Anei Culcer e musai să foloseşti ca alternative linguriţa sau cana, NU BIBERONUL. Chiar va refuza apoi sânul? E uşor de prezis, îi va fi mai uşor să se alimenteze, fără îndoială, însă un bebe caută confortul sânului nu numai pentru hrană.


6. Avem obsesia lui " fii cuminte!". Am auzit spunându-se despre un bebe de 6 luni că e mai cuminte decât fratele său de 2 ani! Sper şi mă educ să nu scot într-un moment de necontrol, clişee adânc înrădăcinate în arhetipul puericultural de genul: Fii cuminte!; EU ştiu mai bine...


Mai presus de dilemele acestea, pe măsură ce ne apropiem de ziua Z, simt că şi Matei imi va dicta şi mă va îndruma spre a lua alegerea cea bună.


Dacă mămicile care citesc acest blog îmi pot scrie 2 -3 vorbe despre dilemele de mai sus şi despre altele, sunt binevenite:).



vineri, 24 iulie 2009

I'd pull a chicken of sleep ...

Totul a pornit de la pui... pui de somn... ca de obicei, aş băga un mic somn după masa de prânz...

Am încercat să transpun expresia, nu fonetic, ci absurdic, şi a ieşit aşa cum mă aşteptam:
"I'd pull a chicken of sleep..." exact cum aş trage un pui de somn.

"I'd pull a chicken of sleep" a dus la "So long and a green scallion!" ... şi tot aşa... am acumulat o colectie respectabilă de idiotisme cu iz occidental.

Pentru lista completă consultaţi liniile de mai jos. Unele par evidente, altele nu sunt nici măcar expresii cunoscute, dar majoritatea (dacă nu toate) sunt absurde. Şi asta îmi place!

I'd pull a chicken of sleep...
so long and a green scallion!
deaf dog at hunting
to ignite straws in the head
at saint Waiting
to put the country at the path
to give rope in country
of big engagement
until the frog's knee
to give from corner to corner
when you'd see your backhead
like on the thieves of horses
where is two the power grows
to give water to the mill
cut leaves at dogs
it gives in diversions
beat the water in the mill machine
chop up the wire in four
country burns and the old ladies comb
the horse of gift is not searched at teeth
give a coin but know it does
with one flower it doesn't make spring
the blood water doesn't do
if you shut up, philosopher you remain
until in the white canvas
give the books on the face
drown like a gipsy at shore
it's raining! it's raining! old ladies lay eggs!
heavy at hill with small bovines
underpants on the traveller
the goat jumps rock, the rock breaks in four
don't put yourself with the stupid because he has rested mind
courage hen 'cause i cut you
don't beat the fields!
another food of fish
of walk your feathers
to be on leave foot
it ate in the ass
the bull of the swamp
hear the dogs in Giurgiu
give yourself in the patch
I made you i kill you
I beat you of your feathers go
to lose the horses from the bycicle
like a big girl at marriage
shit with eyes
to put at the sock
come at the hole with ants,or it's here,or it's not here
from back alain delon, from front the 14th tram
kiss the hand for the table
it's not like the days have entered the sack
take the heart in teeth!
one hais the other cea
to take it on the oil
to go bull and to return cow
scratching cheese
the attempt death has not
to catch powres
at the cock's mind
to give tax with the runners
of fire's mother
to carry it with the little sugar
to rub the raddish
under no form
of no color
to pass like through cheese
to pull out from watermelons
I beat you apple
to go on Saturday's water
to pull at the tooth
I give with the mucus in the beans
To try the sea with the salt

Oriunde este loc de mai bine, aşteptăm sugestii şi păreri.


PS de asemenea, dacă vreuna pare de neînţeles, I'd be glad to explain :)



luni, 13 iulie 2009

Capitolul 1. În care autoarea și co-protagonista încearcă să (își) dea explicația ultimă (și primă!) a blogului

Hmm. deja am început prost. Adică, să-i fie de bine! Păi de ce am nevoie să îmi justific existența blogului?

Of course, am intrat în blogosferă de ceva vreme, mi-am făcut lista de favorites (OK, îmi place și mozilla, am și bookmarks, so shoot me, dar nu îmi plac tab-urile :D), am citit, am dat linku' mai departe, chestii uzuale. Well, dar să mă apuc să scriu cu o regularitate pe care deja mi-am setat-o, that's too much. Păi ce, o să fie ca dușu' sau spălatul pe dinți?. Am spus, deja nu am început bine, scriu cu neglijența lexicală de pe mess. Adică ce e blogu' ăsta? un instant message pe care mi-l adresez permanent?

O să clarific faptul că e un motiv bine conturat al acestui demers blogosferic, nu am pornit chiar de la un je ne sais quoi. E un je sais quoi la mijoloc. Și încă unul foaarte tare și mult așteptat:).
Revenind, mereu m-am întrebat, ce iți lipsește când te apuci de un blog? Adică, jurnal nu ai, probabil noile generații nu au avut niciodată, nici măcar conceptul de a nota ceva pe o agendă nu mai există, punem tot în memento, remindere, etc. Și cam atât.

Dar, rămâne golul ăla mare, dorința aia din piramida lu' Maslow de self actualization și esteem.
Adică, ai o modalitate în plus de a arăta un pic din ceea ce ești, pe lângă ceea ce ești în mod obișnuit, rutinic, dincolo de aglutinarea comună.

Ok, mai observ o meteahnă, pe care știam că o am și o redescopăr oridecâteori mă apuc să pun ceva pe hârtie. Păi, pierd firul... o dau în diverse dar în stilul lax-conștient că știu ce fac și nu pierd touchul. Mai mult, parcă îmi încep romanul, mă auto-persiflez ca un om inteligent ce sunt, care știe că are o mare calitate numită simțul umorului....

Well, nu am să repet că nu am început bine, dimpotrivă, repet, să îi fie de bine: cum spuneam, ar trebui să îi dedic acest blog cu toată inima mea de viitoare mămică lui Matei, care încă stă bine merci în burtică, până prin noiembrie.
Până când o să încep să vorbesc cu scopuri bine definite despre suzete, eritem fesier, diversificare, primii pași, primul gângurit și alte super isprăvi, fac încălzirea blogului, în numele celor doi Family Guys, care se pregătesc să devină 3. Și trebuie să ne exersăm mâna până atunci cum se cuvine.

Și referitor la serialul cu același nume, eu sunt Brian sau Lois, oricum ai da-o eu stau bine, să vedem domnu' cum se descurcă fiind inegalabilul Peter Griffin.
Hmm, mai bine las asocierile, că progeniturile nu's tocmai reușite.

Revin, dar nu ca spălatul pe dinți, cred, deși aș mai avea o poveste, poate mâine:).


LinkWithin

Related Posts with Thumbnails