Of course, am intrat în blogosferă de ceva vreme, mi-am făcut lista de favorites (OK, îmi place și mozilla, am și bookmarks, so shoot me, dar nu îmi plac tab-urile :D), am citit, am dat linku' mai departe, chestii uzuale. Well, dar să mă apuc să scriu cu o regularitate pe care deja mi-am setat-o, that's too much. Păi ce, o să fie ca dușu' sau spălatul pe dinți?. Am spus, deja nu am început bine, scriu cu neglijența lexicală de pe mess. Adică ce e blogu' ăsta? un instant message pe care mi-l adresez permanent?
O să clarific faptul că e un motiv bine conturat al acestui demers blogosferic, nu am pornit chiar de la un je ne sais quoi. E un je sais quoi la mijoloc. Și încă unul foaarte tare și mult așteptat:).
Revenind, mereu m-am întrebat, ce iți lipsește când te apuci de un blog? Adică, jurnal nu ai, probabil noile generații nu au avut niciodată, nici măcar conceptul de a nota ceva pe o agendă nu mai există, punem tot în memento, remindere, etc. Și cam atât.
Dar, rămâne golul ăla mare, dorința aia din piramida lu' Maslow de self actualization și esteem.
Adică, ai o modalitate în plus de a arăta un pic din ceea ce ești, pe lângă ceea ce ești în mod obișnuit, rutinic, dincolo de aglutinarea comună.
Ok, mai observ o meteahnă, pe care știam că o am și o redescopăr oridecâteori mă apuc să pun ceva pe hârtie. Păi, pierd firul... o dau în diverse dar în stilul lax-conștient că știu ce fac și nu pierd touchul. Mai mult, parcă îmi încep romanul, mă auto-persiflez ca un om inteligent ce sunt, care știe că are o mare calitate numită simțul umorului....
Well, nu am să repet că nu am început bine, dimpotrivă, repet, să îi fie de bine: cum spuneam, ar trebui să îi dedic acest blog cu toată inima mea de viitoare mămică lui Matei, care încă stă bine merci în burtică, până prin noiembrie.
Până când o să încep să vorbesc cu scopuri bine definite despre suzete, eritem fesier, diversificare, primii pași, primul gângurit și alte super isprăvi, fac încălzirea blogului, în numele celor doi Family Guys, care se pregătesc să devină 3. Și trebuie să ne exersăm mâna până atunci cum se cuvine.
Și referitor la serialul cu același nume, eu sunt Brian sau Lois, oricum ai da-o eu stau bine, să vedem domnu' cum se descurcă fiind inegalabilul Peter Griffin.
Hmm, mai bine las asocierile, că progeniturile nu's tocmai reușite.
Revin, dar nu ca spălatul pe dinți, cred, deși aș mai avea o poveste, poate mâine:).
:)
RăspundețiȘtergereA tunat si ne-a adunat :) sau chiseransamblesansamble, cum spun belgienii, canadienii si elvetienii la un loc daca nu i-ar auzi francezii. Eu unu abia astept povestile adevarate, nu cele de adormit copii, ci acelea cu copilul treaz si full de pozne. Cat mai pui ca le vom trai si live, impreuna. Bestial! Pana una alta, azi fiind morfologia sintactica, ar fi tare ca tanti aia care nu vede decat fetitze la orizont sa ne faca sa editam primul post, si sa punem un nume de fetita instead. N-ar fi tare, dar nici o tragedie :) Stiu ca o asemenea idee preferentiala nu suna bine, si nu numai in urechile tale, cred ca si alte viitoare mamici au aceeasi parere... dar dupa cum am mai zis, I can't help it... o mica preferinta nu are cum sa nu existe :).
Revenind la Matei, la cat mai multe tumbe, suturi, pumni, lovituri in general... inofensive desigur, asta pana la tumba finala, trambulina afara din piscina, si primul contact cu terranova :). Desigur, aici referindu-ma la felul in care s-a schimbat planeta albastra de cand am cunoscut-o noi in anii 80.
Si aici ma opresc din scris pentru ca I'm beating the fields... dar toate astea intr-un post viitor.
:*
era si cazul, fratilor! Va garantez ca nu veti fi deloc singuri pe aici. Pana la sosirea unui nou Matei in blogosfera, va doresc sanatate multa.
RăspundețiȘtergereIt's gonna be fun!
Bine ai aparut pe aici!
RăspundețiȘtergereSunt convinsa ca vei avea ce scrie!
It's fun!:)))