Paris, jetem non pliu

Nu mi-a plăcut niciodată franceza. Nici profesoara de franceză, şi aici cred cu mare convingere că cele două elemente sunt corelate.

Parisul este oraşul îndragostiţilor? Poate, pentru că m-am îndrăgostit şi mai mult de cei de acasă petrecând pe aici nici măcar 4 zile pline. Mi-e dor de Bee, de Mateeeeeei, de frati-miu, de ai mei, de ziua de 8 noiembrie (mai nou), şi poate chiar şi de micul Paris.

Parisul cel mare este un oraş ca oricare altele, nu m-a impresionat foarte mult, sincer... nici nu se compară cu Barcelona sau Madrid. În plus de asta, nu excelează prin curăţenie sau aer boem. Cel puţin în zona Defense, toata lumea este in black suit, laptopul în spate şi privirea în pământ. Trist.

Este zona în care se află și birourile unei faimoase companii internaționale cu care cochetez, omorându-mi timpul liber, deliberat. Și dacă a venit vorba de timp liber, iată...e sâmbătă, afară este soare, eu sunt în Paris dar stau într-o cameră de hotel de 2 pe 2, așteptând după un fișier mare de configurare să se copieze remote. Teoretic mâine ar fi liber și pentru mine, dar mai știi...

Să nu ne înțelegem greșit, există și chestii faine în Paris, cum ar fi străduțele pavate cu piatră cubică, statuetele care se găsesc mai la tot pasul, Sena, Noir desir, Louise attaque...

Nu am apucat să fac mare lucru pe aici, în afară de tradiționalul Hard Rock Cafe, (pe care nu îl ratăm niciodată pe unde mergem, în eventualitatea în care el există și este oficial),

un pic de turn Eiffel (în sensul că era o coadă imensă și m-am mulțumit să îl privesc de jos așa cum mă privea și el pe mine, de sus), și un arc de triumf impunător, zărit de la jumătatea celebrului bulevard parizian, Șanzelize. Sper azi să apuc să văd cocoșatul de la Notre-Dame, dacă s-o arăta, mai pe seară, printre clopote.

Și cum de prin început de martie, de când am aflat noi ce ne așteaptă, nu trec câteva minute și îmi apare din nou în minte (împreună cu mămica lui, bineînțeles) Matei, după două beri și un șot la HR Cafe, mergând în shop ca să îmi preschimb paharul de Riders on the Storm într-unul nou, curat, de cadou...am dat peste uniforma ideală pentru el.

Să îl porți sănătos !!! și poate încercăm să mâncăm pe cât posibil cu grijă, ca să nu se umple tot de lapte, suc de morcovi sau alte substanțe hrănitoare dar nocive bumbacului alb.

:* :*

Au revoir