Ţanţa-no

Dacă m-ar ruga cineva să spun care este specia (din regnul înconjurător) pe care o urăsc cu determinare... raspunsul ar fi foarte simplu: ţânţarul

De mic copil uram ţânţarii: bâzâie, ciupesc, înţeapă, muşcă, irită, sug sângele şi dacă îi omori pe pereţi mai lasă şi urme roşii-maronii (mănâncă foarte mult şi digeră foarte greu ceea ce mănâncă).

De câteva zile încoace, avem nişte polemici, până la un punct hazlii, pe baza acestor insecte enervante numite ţânţari .

Avem plase la geamurile de la balcoane, avem 3 tipuri de aparate contra ţânţarilor, chiar şi două tipuri de pastile pentru ţânţari (laminate şi nelaminate, desigur).

Dar toate aceste ustensile de apărare sunt combătute şi driblate de către armata de ţânţari într-un mare fel: În primul rând, plasa, cea care ar trebui să nu permită nimănui mai mare de 2 milimetri să intre în casă. Ei bine, plasa nu este prinsă ermetic, nu este închisă în totalitate, rămân locuri de exploatat pentru ţânţarul de rând. Apoi, aparatul contra ţânţarilor, fie el cu lichid, sau cu pastile, se scoate sistematic din priză. Sunt somat de fiecare dată să îl detașez, pentru că ori "nu face bine bebelușului", ori "provoacă grețuri, dureri de cap, stări de leșin", și așa mai departe. Normal că îl scot din priză și mă acopăr cu totul în așternut, sperând că scap. De unde? Țânţarii mizează pe asta, doar nu m-oi sufoca de bună voie. Și mă dezvelesc, inconștient, câteva minute mai târziu.

Normal că n-aș risca pentru nimic în lume sănătatea mămicii și a celui mic. Și ţânţarii știu asta! și profită cu nesimțire.

Să privim dar, întreaga poveste din perspectiva ţânţarilor: Unde au mai pomenit ei așa "fraieri"? Nicăieri! Să dăm sfoară în țară! la etajul 2, e zonă verde. Au chemat ei săracii pe cineva să pună plasă. Piece of cake, plasa e căscată, intrăm și câte 3 ținuți de mânuțe. Ei cică sunt safe. Hahaha. De obicei mai lăsau în priză aparate contra noastră...Not anymore! acum așteaptă in bebeluș și sistează toate substanțele nocive pentru că, fraierii de ei, cred că le provoacă și lor efecte secundare. Și cu aparatul în priză, geamul rămâne deschis, așa că ne ascundem în dressing (au un dressing mare și încăpător) până se consumă substanța activă din pastilă, și apoi ieșim frumușel pe la 4-5 dimineața și ne punem pe vampirit. Dar acum e și mai bine, pentru că au scos tot ce înseamnă anti-insecte din priză. E de vis, este raiut ţânţăresc pe pământ!

Și cine credeți că era cel mai afectat de această gașcă nebună de insecte? Guess again.

Mai în glumă, mai în serios, trebuia făcut ceva! Și iată că Bee a dat peste un aparat minune. A și plasat comanda. S-a gandit la mine, poate scap și eu de acest coșmar.

Se numește Țanța-no, de la Chicco, în traducere liberă "Dacă aveți ţânţari și ați încercat orice metodă de a scăpa de ei ,până acum fără nici un rezultat, de aici înainte cine mai Zanza no mai este".

Pare a fi soluția de mult așteptată!

Abia aștept să vină toamna!

Îmi cer și scuze publice dacă am expus problema oarecum subiectiv, dar glasul disperării s-a făcut auzit încă odată, să sperăm că zumzetul va înceta.

I'd pull a chicken of sleep ...

Totul a pornit de la pui... pui de somn... ca de obicei, aş băga un mic somn după masa de prânz...

Am încercat să transpun expresia, nu fonetic, ci absurdic, şi a ieşit aşa cum mă aşteptam:

"I'd pull a chicken of sleep..." exact cum aş trage un pui de somn.

"I'd pull a chicken of sleep" a dus la "So long and a green scallion!" ... şi tot aşa... am acumulat o colectie respectabilă de idiotisme cu iz occidental.

Pentru lista completă consultaţi liniile de mai jos. Unele par evidente, altele nu sunt nici măcar expresii cunoscute, dar majoritatea (dacă nu toate) sunt absurde. Şi asta îmi place!

I'd pull a chicken of sleep...

so long and a green scallion!

deaf dog at hunting

to ignite straws in the head

at saint Waiting

to put the country at the path

to give rope in country

of big engagement

until the frog's knee

to give from corner to corner

when you'd see your backhead

like on the thieves of horses

where is two the power grows

to give water to the mill

cut leaves at dogs

it gives in diversions

beat the water in the mill machine

chop up the wire in four

country burns and the old ladies comb

the horse of gift is not searched at teeth

give a coin but know it does

with one flower it doesn't make spring

the blood water doesn't do

if you shut up, philosopher you remain

until in the white canvas

give the books on the face

drown like a gipsy at shore

it's raining! it's raining! old ladies lay eggs!

heavy at hill with small bovines

underpants on the traveller

the goat jumps rock, the rock breaks in four

don't put yourself with the stupid because he has rested mind

courage hen 'cause i cut you

don't beat the fields!

another food of fish

of walk your feathers

to be on leave foot

it ate in the ass

the bull of the swamp

hear the dogs in Giurgiu

give yourself in the patch

I made you i kill you

I beat you of your feathers go

to lose the horses from the bycicle

like a big girl at marriage

shit with eyes

to put at the sock

come at the hole with ants,or it's here,or it's not here

from back alain delon, from front the 14th tram

kiss the hand for the table

it's not like the days have entered the sack

take the heart in teeth!

one hais the other cea

to take it on the oil

to go bull and to return cow

scratching cheese

the attempt death has not

to catch powres

at the cock's mind

to give tax with the runners

of fire's mother

to carry it with the little sugar

to rub the raddish

under no form

of no color

to pass like through cheese

to pull out from watermelons

I beat you apple

to go on Saturday's water

to pull at the tooth

I give with the mucus in the beans

To try the sea with the salt

Oriunde este loc de mai bine, aşteptăm sugestii şi păreri.

PS de asemenea, dacă vreuna pare de neînţeles, I'd be glad to explain :)

Paris, jetem non pliu

Nu mi-a plăcut niciodată franceza. Nici profesoara de franceză, şi aici cred cu mare convingere că cele două elemente sunt corelate.

Parisul este oraşul îndragostiţilor? Poate, pentru că m-am îndrăgostit şi mai mult de cei de acasă petrecând pe aici nici măcar 4 zile pline. Mi-e dor de Bee, de Mateeeeeei, de frati-miu, de ai mei, de ziua de 8 noiembrie (mai nou), şi poate chiar şi de micul Paris.

Parisul cel mare este un oraş ca oricare altele, nu m-a impresionat foarte mult, sincer... nici nu se compară cu Barcelona sau Madrid. În plus de asta, nu excelează prin curăţenie sau aer boem. Cel puţin în zona Defense, toata lumea este in black suit, laptopul în spate şi privirea în pământ. Trist.

Este zona în care se află și birourile unei faimoase companii internaționale cu care cochetez, omorându-mi timpul liber, deliberat. Și dacă a venit vorba de timp liber, iată...e sâmbătă, afară este soare, eu sunt în Paris dar stau într-o cameră de hotel de 2 pe 2, așteptând după un fișier mare de configurare să se copieze remote. Teoretic mâine ar fi liber și pentru mine, dar mai știi...

Să nu ne înțelegem greșit, există și chestii faine în Paris, cum ar fi străduțele pavate cu piatră cubică, statuetele care se găsesc mai la tot pasul, Sena, Noir desir, Louise attaque...

Nu am apucat să fac mare lucru pe aici, în afară de tradiționalul Hard Rock Cafe, (pe care nu îl ratăm niciodată pe unde mergem, în eventualitatea în care el există și este oficial),

un pic de turn Eiffel (în sensul că era o coadă imensă și m-am mulțumit să îl privesc de jos așa cum mă privea și el pe mine, de sus), și un arc de triumf impunător, zărit de la jumătatea celebrului bulevard parizian, Șanzelize. Sper azi să apuc să văd cocoșatul de la Notre-Dame, dacă s-o arăta, mai pe seară, printre clopote.

Și cum de prin început de martie, de când am aflat noi ce ne așteaptă, nu trec câteva minute și îmi apare din nou în minte (împreună cu mămica lui, bineînțeles) Matei, după două beri și un șot la HR Cafe, mergând în shop ca să îmi preschimb paharul de Riders on the Storm într-unul nou, curat, de cadou...am dat peste uniforma ideală pentru el.

Să îl porți sănătos !!! și poate încercăm să mâncăm pe cât posibil cu grijă, ca să nu se umple tot de lapte, suc de morcovi sau alte substanțe hrănitoare dar nocive bumbacului alb.

:* :*

Au revoir

Capitolul 1. În care autoarea și co-protagonista încearcă să (își) dea explicația ultimă (și primă!) a blogului

Hmm. deja am început prost. Adică, să-i fie de bine! Păi de ce am nevoie să îmi justific existența blogului?

Of course, am intrat în blogosferă de ceva vreme, mi-am făcut lista de favorites (OK, îmi place și mozilla, am și bookmarks, so shoot me, dar nu îmi plac tab-urile :D), am citit, am dat linku' mai departe, chestii uzuale. Well, dar să mă apuc să scriu cu o regularitate pe care deja mi-am setat-o, that's too much. Păi ce, o să fie ca dușu' sau spălatul pe dinți?. Am spus, deja nu am început bine, scriu cu neglijența lexicală de pe mess. Adică ce e blogu' ăsta? un instant message pe care mi-l adresez permanent?

O să clarific faptul că e un motiv bine conturat al acestui demers blogosferic, nu am pornit chiar de la un je ne sais quoi. E un je sais quoi la mijoloc. Și încă unul foaarte tare și mult așteptat:).

Revenind, mereu m-am întrebat, ce iți lipsește când te apuci de un blog? Adică, jurnal nu ai, probabil noile generații nu au avut niciodată, nici măcar conceptul de a nota ceva pe o agendă nu mai există, punem tot în memento, remindere, etc. Și cam atât.

Dar, rămâne golul ăla mare, dorința aia din piramida lu' Maslow de self actualization și esteem.

Adică, ai o modalitate în plus de a arăta un pic din ceea ce ești, pe lângă ceea ce ești în mod obișnuit, rutinic, dincolo de aglutinarea comună.

Ok, mai observ o meteahnă, pe care știam că o am și o redescopăr oridecâteori mă apuc să pun ceva pe hârtie. Păi, pierd firul... o dau în diverse dar în stilul lax-conștient că știu ce fac și nu pierd touchul. Mai mult, parcă îmi încep romanul, mă auto-persiflez ca un om inteligent ce sunt, care știe că are o mare calitate numită simțul umorului....

Well, nu am să repet că nu am început bine, dimpotrivă, repet, să îi fie de bine: cum spuneam, ar trebui să îi dedic acest blog cu toată inima mea de viitoare mămică lui Matei, care încă stă bine merci în burtică, până prin noiembrie.

Până când o să încep să vorbesc cu scopuri bine definite despre suzete, eritem fesier, diversificare, primii pași, primul gângurit și alte super isprăvi, fac încălzirea blogului, în numele celor doi Family Guys, care se pregătesc să devină 3. Și trebuie să ne exersăm mâna până atunci cum se cuvine.

Și referitor la serialul cu același nume, eu sunt Brian sau Lois, oricum ai da-o eu stau bine, să vedem domnu' cum se descurcă fiind inegalabilul Peter Griffin.

Hmm, mai bine las asocierile, că progeniturile nu's tocmai reușite.

Revin, dar nu ca spălatul pe dinți, cred, deși aș mai avea o poveste, poate mâine:).