Fantoma trecutului

Şi cum seara ploioasă de iulie nu anunţa nimic familia Guys s-a mobilizat criticeşte şi a mai vizionat un film. Fiecare cum a putut. De exemplu, Matei a fost responsabilul cu pauza publicitară întrucât, după câteva zeci de minute petrecute de-ai lui cu sufletul la gură urmărind leading actorul păzind şi sortând cele câteva sute de pagini de carte biografică, a considerat ca prin somn că ar fi momentul să ne reamintească de mutriţa lui scumpă şi ne-a chemat prin interfon.

Filmul a început bine, s-a tras de păr singur pe la jumătate şi a sfârşit oarecum previzibil dar artistic şi captivant, reuşind să ne ţină degetele susţinându-ne ochii care se închideau grei până la sfârşit.

The Ghost Writer m-a facut în anumite momente să îl corelez instantaneu cu niste producţii foarte dragi nouă. Încă din primele 5 minute în care aflăm că scriitorul fantomatic trebuie să-şi înlocuiască predecesorul sinucigaş genele şi sprâncenele m-au dus cu mintea către Le locataire. În plus, ca atmosferă şi încărcătură misterioasă filmul serii îmi genera sinapse cu Una pura formalita iar cand am văzut pe genericul de final scris cu litere de-o şchioapă "Roman Polanski", m-am mai liniştit.

Acţiunea se desfăşoară practic pe durata questului unui scriitor de biografii old-school care încearcă să elucideze misterul dispariţiei celui pe care l-a înlocuit. Din păcate acest lucru îi cam ocupă tot timpul (în timpi cinematografici este vorba de aproximativ 125 de minute) pentru că odată cu descifrarea misterului se cam termină şi emisiunea.

Nu vreau să stric surpriza celor care nu au apucat încă să vadă The Ghost Writer dar aş mai spune că scena de final este de excepţie, merită cele două ore de rolă de cinema fie şi numai pentru acel ultim act.

Filmul nu excelează, este pur şi simplu un film de suspans - spionaj - mister de duzină (nu misterul, ci filmul) care are totuşi farmecul lui. Scenariul este adaptat după romanul lui Robert Harris şi cu toţii ştim, chiar dacă ne place sau nu, că filmul nu bate cartea ci e taman invers.

Tot un 7/10 ar merge pentru că se simte mâna nou-graţiatului Polanski chiar dacă - între noi fie vorba - filmele lui mai vechi veneau la carafe mai mari şi mai aromate.