miercuri, 29 decembrie 2010

Feisbuc


Pentru că simţeam că trece anul şi nu am mai văzut şi noi un film şi profitând şi de oboseala acumulată a lui Matei am culcat băiatul cu găinile şi ne-am pus pe clocit The Social Network.


Am ales acest film din mai multe motive care mai de care mai dubioase. În primul rând era FullHD pentru că ochiul uman, odată obişnuit cu produsul cartezian 1920x1080, lăcrimează invers proporţional cu rezolutia la orice mai mic. Apoi, chiar în ziua aceea, (n.r. ieri) mi-am făcut şi eu cont pe Facebook (Unde de asemenea motivele au fost cel puţin hilare - Am facut contul pentru a intra pe pagina Kinder Surprise România unde puteam - speram eu - să fac schimb de surprize şi să-mi completez seria Kinder de Craciun care era cu 2 items short. Le-am cumparat de pe eBay azi). Un ultim motiv a fost nota de pe imdb care sărea binişor de 8 în condiţiile a aproape 60 de mii de voturi - nu-i de colo...

Filmul a început alert, a trebuit să schimbăm subtitrarea în engleză pe una în limba maternă pentru a înţelege ceva şi asta nu datorită marilor expresii folosite ci pur şi simplu din pricina fluxului de dialog şi a cadenţei discuţiei între ce doi studenţi cu care debutează pelicula.

Am aflat şi noi cu ocazia asta că Facebook datează din 2004 şi ne-a plăcut ideea unui documentar contemporan care tratează un subiect notoriu, o "mişcare" pe care încet încet începem să o trăim. Filmul prezintă ideea, începuturile The Facebook, ascensiunea şi partea mai puţin plăcută a procesului între cei doi co-fondatori. Toată lumea a trăit mulţumită totuşi, la final s-au împărtiţ milioanele de dolari şi fiecare şi-a văzut de treaba lui (dacă mai poţi să mai ai vreo treabă cu câteva zeci de milioane în buzunar din "drepturi de autor").

Totuşi filmul, pe cât de dinamic se vrea, pe atât este de lent. L-aş compara dintr-un anumit punct (pozitiv) de vedere cu Frost/Nixon - personaje principale puţine, cam acelaşi decor pe întreg parcursul filmului, replici tăioase, biografic contemporan (relativ, în cazul lui Nixon). Dar la capodopera din 2008 am rămas cu gura căscată la propriu - cum un film care părea atât de lent şi de previzibil este defapt atât de alert. Aici s-a întâmplat taman invers... am căscat.

Ne-a mai dezamăgit muzica, sau poate că pur şi simplu nu a fost pe gustul nostru, noi care nu înghiţim house-ul dar stăm toată ziua în casă [figură de stil exagerată]. O dreg însă la un moment dat când băieții se mută în California la sugestia fondatorului Napster (ce vremuri de nopți nedormite și download cu maxim 10K de mp3-uri) care mai are și în ziua de azi 7% din Facebook - și o dau mai pe rock - dar per ansamblu tot house sau trance sau trash este.

Nu pot spune nici că mi-a plăcut nici că nu mi-a plăcut. Are părti antrenante iar dacă sunteți pe Facebook mai vechi de o zi poate că și filmul are o altă însemnătate. Noi nu am gasit-o încă.

Am rămas totuși cu un mare semn de întrebare: Nu s-au folosit reclame pe Facebook niciodată - deci un venit constant în mod direct nu a existat, și cu toate acestea compania are salariați, accesul se face free sign-in dar este cotată la câteva zeci de miliarde de dolari. Dolari care au în spate ce? Notorietate? Fum? Are însă peste 500 de milioane de utilizatori arondati în 6 ani (aproximativ 9% din populatia Terrei ?!? ). Ce ne-or fi învățat ăștia la facultate dacă îmi pun astfel de întrebări...

Era să uit, are niște cadre superbe în desfășurarea fictivă a celebrei întreceri anuale de canotaj dintre Harvard și Cambridge.

Mi-a lăsat o pregnantă impresie de 6 dar îi acord un 7/10 pentru că așa m-am obișnuit. Lui Frost/Nixon i-am dat un mare 9 pe imdb, vedeți-l pe ăla!

luni, 27 decembrie 2010

O poveste de Crăciun


Toţi meteorologii din teritoriu - fie că sunt de serviciu precum răposatul domn Ţicu sau nu - se îngrămădesc să coloreze codurile de avertizare folosind care mai de care pasteluri mai calde. De ce cod galben, portocaliu sau roşu pentru ninsoare? De ce nu alb, bleu sau albastru în loc? Poate că marile coduri au fost scrise pentru a nu fi descifrate. Cum este şi povestea lui Moş Crăciun pe care cu toţii o ştim, doar că unii dintre noi încearcă să o descifreze în loc să o lase aşa, codată, în roşu şi alb.

Şi dacă la o lună şi jumătate Matei nu l-a întâlnit personal pe Moş anul acesta a fost pentru el (dar şi pentru noi, prin el) primul Crăciun cu emoţii şi prima întâlnire cu omuleţul bătrân şi încărcat cu daruri.
Aşa că pe 24 seara am îmbrăcat pentru prima dată băiatul cu cămaşă (şi între noi fie vorba, parcă îl preferam în tricou:) ) ne-am aşezat pe lângă brad şi am aşteptat soneria...

Moşul a fost primit cu o oarecare doză de uimire, dar şi cu destul de multă indiferenţă (specifică vârstei întâi)



Nu că nu ar fi avut copilul jucării şi până să ajungă Moşul dar cele mai interesante dintre ele includ încă rolele de scoci, cariocile, guma de şters sau alte rechizite la vedere.

Conform fişei postului Moşul a împărţit cadouri pentru cei doi verişori care după cum se vede au fost mai atenţi la suflori [sufleori] decât la scenă :)


La final Moşul a plecat neobservat, copii s-au jucat fiecare cu jucăriile celuilalt iar seara s-a încheiat în speranţa că anul viitor vom auzi şi poezii.

Nimeni nu a fost lăsat mai prejos, de exemplu tati a primit combustibil de ardere pentru noua lui colecţie principală - Kinder. Au fost lăsate momentan pe planul doi cărţile, filmele sau alte colecţii în desfăşurare.


Crăciun fericit tuturor!

PS M-a asigurat Moşul că şi la anu ne va vizita pe fiecare dintre noi!

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails