marți, 27 iulie 2010

Fantoma trecutului


Şi cum seara ploioasă de iulie nu anunţa nimic familia Guys s-a mobilizat criticeşte şi a mai vizionat un film. Fiecare cum a putut. De exemplu, Matei a fost responsabilul cu pauza publicitară întrucât, după câteva zeci de minute petrecute de-ai lui cu sufletul la gură urmărind leading actorul păzind şi sortând cele câteva sute de pagini de carte biografică, a considerat ca prin somn că ar fi momentul să ne reamintească de mutriţa lui scumpă şi ne-a chemat prin interfon.




Filmul a început bine, s-a tras de păr singur pe la jumătate şi a sfârşit oarecum previzibil dar artistic şi captivant, reuşind să ne ţină degetele susţinându-ne ochii care se închideau grei până la sfârşit.

The Ghost Writer m-a facut în anumite momente să îl corelez instantaneu cu niste producţii foarte dragi nouă. Încă din primele 5 minute în care aflăm că scriitorul fantomatic trebuie să-şi înlocuiască predecesorul sinucigaş genele şi sprâncenele m-au dus cu mintea către Le locataire. În plus, ca atmosferă şi încărcătură misterioasă filmul serii îmi genera sinapse cu Una pura formalita iar cand am văzut pe genericul de final scris cu litere de-o şchioapă "Roman Polanski", m-am mai liniştit.

Acţiunea se desfăşoară practic pe durata questului unui scriitor de biografii old-school care încearcă să elucideze misterul dispariţiei celui pe care l-a înlocuit. Din păcate acest lucru îi cam ocupă tot timpul (în timpi cinematografici este vorba de aproximativ 125 de minute) pentru că odată cu descifrarea misterului se cam termină şi emisiunea.

Nu vreau să stric surpriza celor care nu au apucat încă să vadă The Ghost Writer dar aş mai spune că scena de final este de excepţie, merită cele două ore de rolă de cinema fie şi numai pentru acel ultim act.

Filmul nu excelează, este pur şi simplu un film de suspans - spionaj - mister de duzină (nu misterul, ci filmul) care are totuşi farmecul lui. Scenariul este adaptat după romanul lui Robert Harris şi cu toţii ştim, chiar dacă ne place sau nu, că filmul nu bate cartea ci e taman invers.

Tot un 7/10 ar merge pentru că se simte mâna nou-graţiatului Polanski chiar dacă - între noi fie vorba - filmele lui mai vechi veneau la carafe mai mari şi mai aromate.

vineri, 9 iulie 2010

B'Estfest '09 vs G'NR '10


Anul trecut pe vremea asta lucrurile erau mult mai simple. Greii concertelor laiv nu pierdeau nicio reprezentaţie de interes stereo. Se delectau pe acorduri de Franz Ferdinand, Killers, Motorhead, Santana sau Manowar şi mâncau pe jetoane de la ChopStix.

B'Estfest '09 a arătat foarte bine pentru noi, iar noi pentru el am arătat cam aşa... însărcinaţi.




Anul acesta am dat skip deja Sonisphere-ului şi AC/DC-ului. But we're gonna get in the ring in september! S-a zis, Live Era revine! Guns, fie ei şi doi din şase şi cu 20 de ani mai bătrâni, nu se ratează!

Promitem că mâncăm de la chinezi şi anul asta, dar cu o condiţie: să nu bage melodii de pe Chinese Democracy.

Ne vedem acolo, da?

luni, 5 iulie 2010

Toy Story


Pentru că anul acesta Moş Crăciun vine ori de câte ori găseşte câte ceva drăguţ pentru Matei iată că nici luna iulie nu face excepţie.

Bouncer-ul de uşă Tippitoes ne-a facut cu ochiul şi de aici până la momentul montării lui deasupra uşii camerei de nani nu a fost decât un pas săltat.





Pare să fie cea mai apreciată jucărie de până acum şi acesta nu este decât începutul. Alpinist scrie pe el :)

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails