sâmbătă, 28 noiembrie 2009

Răscoala de la 1907

De cele mai multe ori conștientizezi că există o problemă în momentul în care "te lovești" în mod direct de ea. De când am început să ieșim cu Matei la plimbare am constatat exact problema la care mă refeream; să o numim generic "trotuarul".

Precum s-au răsculat țăranii la 1907 (a se citi cuvântul "țăran" cu sensul lui din 1907) tot așa ne-am răsculat și noi împotriva țăranilor (a se citi cuvântul "țăran", polisemantic, cu sensul lui peiorativ) care se îndelednicesc cu activități precum:

- parcatul pe trotuar astfel încât să nu mai încapă nici Gabi Szabo în mers, darămite un căruț bleu...
- parcatul mașinii (în general gip) exact pe porțiunea în care trotuarul este cel mai puțin înalt...
- garatul mașinii lipit de cea din față/spate astfel încât odată ajuns pe trotuar cu bebele, acolo să rămâi.

Am experimentat foarte multe dintre aceste neajunsuri amintite mai sus și asta într-un interval foarte scurt de timp, practic de când am început să ne strecurăm ca printre bombele unui câmp minat cu căruțul prin București în încercarea disperată de a nu zgâlțâi chiar la maxim pachețelul fragil din dotare.

Poate că odată cu venirea lui Matei pe lume am devenit noi mai pro bebeluși (nu că nu am fi fost și de dinainte); avem poate greșita impresie că lor, fiind atât de mici și de neajutorați, li se cuvine "prioritatea", că pentru ei ar fi frumos să ne gândim un grăunte de nisip de clepsidră în sens anticipativ și să ne adaptăm anumite obiceiuri proaste sau tendințe înconjurătoare molipsitoare pentru a reuși să conviețuim în armonie.

Această problemă există, persistă și acum ne-am lovit și noi de ea. Nu rămâne decât să ne adaptăm ruta aleasă oricum dinainte pe baza acelorași criterii.

joi, 26 noiembrie 2009

Mai e mult pân la târg?


Mostră a perechii de părinți denaturați pe mâna cărora a nimerit Matei, izvor edificator al modului în care cei doi "săritori" au lăsat orice la o parte și l-au ajutat pe băiat să treacă peste acele clipe grele.

video

Dar stați puțin... parcă nici nu îl deranja atât de tare (spre deloc) și în plus de asta era și foarte haios!

marți, 24 noiembrie 2009

Matei și sunetele nopții


Noaptea se lăsase repede peste orașul întunecat și udat de o ploaie albastră și deasă. Eroul nostru era încă între lumea viselor și realitate...




În momentul în care orologiul bate nestingherit ora zonei crepusculare se auzi un zgomot șiret și destul de puternic dinspre hol. Cine să fie?

Matei duse repede mâna la teacă dar nu mică îi fu mirarea când realiză că flinta nu mai era la locul ei. Își aduse repede aminte faptul că cedase arma unora mai puțin viteji decât el și acest lucru îl liniști...




Detectiv cu greutate și cu o tenacitate ieșită din comun acest nou caz de investigat nu îi putea rezista foarte mult. El a reușit încă odată să dezvăluie misterul zgomotului înfundat în noapte...




Era Moș Ene care vine în fiecare seară pe la genele care se predau repede, dese și grele. Deznodământul nu putea fi mai frumos...

Noaptea se răsucea în continuare pe mosorelul înnorat care veghează parcă la micuțul nostru îngeraș...




Va urma...

joi, 19 noiembrie 2009

Bee


Astăzi este o zi specială pentru noi, bărbaţii familiei "Guldemburg" deoarece cu câţiva ani în urmă s-a născut Bee...

Frumuseţe dar şi naturaleţe
filosofie dar şi psihologie
culori dar şi baloane de lăptic
Lars von Trier dar şi film-noir
scorțișoară dar și turtă dulce
hippie dar şi punk dog
aripa stângă dar şi corpul şi cea dreaptă
fimo dar şi artă intangibilă
shine dar şi silk
zâmbet dar şi roşu în obraji
Cartureşti dar şi Cafenescu
aluniţă dar şi fistic
frappe dar şi Fire
Klimt dar şi Gaudi
stilou dar și USB
Hard Rock Cafe dar şi Rock-am-Ring
zulufi dar şi ciucurei
mozaic dar şi cretă
înmulţit dar şi impărţit
311 dar şi Victoriei 2
glob de sticlă dar şi pământesc
prezent dar şi trecut şi viitor
univers dar şi punct de sprijin
umbre dar şi lumini
auditorium dar şi cortine
miere dar şi urs de pluş
lipici dar şi bandă adezivă
Janis dar şi uşile
portocală mecanică dar şi lollipop
dungi dar şi dungi cu dungi
suflet dar şi pereche
32 dar şi 23

într-un cuvânt, Bee!

luni, 16 noiembrie 2009

The Dreamer


Da! Am ajuns cu toţii acasă, şi asta încă de vineri pe la prânz.

Cum astăzi este chiar ziulica lui de nume, zi în care anii ce urmează să vină vom papa bomboaneeee, ne-am gândit că ar cam fi
cazul să ne rupem câteva minuţele din activitatea omniacoperitoare şi să îi facem un mic cadou online.

Cadourile online prin definiţie nu sunt colorate, nu sunt flafi, nu cântă şi nu conţin elemente mici ce ar putea fi înghiţite, nerecomandate copiilor sub o săptămână, aşa cum este în momentul de faţă Matei.


Pachetul constă în declararea pe proprie răspundere şi nesiliţi de nimeni a faptului că Mateiuţ este o minune! Fix asta este!

Este o fiinţă atât de mică dar cu un suflet atât de mare şi cu o influenţă covârşitoare asupra noastră încât acum, şi mami şi tat!, în puţinele momente în care închid ochii au setat screensaver cu făţuca lui iubită în minte. Şi este un screensaver în care imaginile cu el se succed ca un slideshow şi apar în cele mai diferite ipostaze şi grimase ale feţişoarei lui. Zâmbeşte, se miră, se încruntă pentru ca apoi să zâmbească din nou. (parcă prea multe diminutive dar nu m-am putut abţine).

Ca impresii în primele 3 zile şi ceva acasă cu el nici nu ştim ce să povestim mai repede, atât de multe lucruri s-au întâmplat. De exemplu eu am evouat încet dar sigur, de la gunoier cu jumătate de normă (eram cel desemnat să arunce pampers, comprese sterile, vată şi serveţele umede folosite), la ajutor necalificat de îngrijitor de bebeluş (mă perfecţionasem zic eu în a îl aşeza pe Matei in pătuţ) şi până la partener autorizat în îngrijirea lui Matei (self-explicatory). Şi asta într-un timp atât de scurt. Cert este că progresele ni se par imense (mai ales la el dar şi la noi) iar ceea ce poate unii ar vedea ca pe nişte sacrificii pentru noi ele par neînsemnate. Mici exemple de schimbări ar fi cu orele de somn; ale mele. De la 10+ ore de somn pe noapte, şi vreo 2-3 ore în zile de weekend furate la prânz am trecut brusc la 3 ore de somn pe noapte (şi asta în zi de
weekend).

Mami vrea să revină în forţă pe blog cu un post despre experienţa naşterii lui Matei dar este un pic bântuită de o formă uşoară de goange post-natale şi nu ar vrea să ştirbească nicicum frumuseţea poveştii acestui mic pufuleţ.

Cât mai puneţi că acum Bee are doi băieţei morţi după ea...
Unul bărbos (realmente nu am timp să mă bărbieresc, am 2 săptămâni şi ceva de barbă) şi altul frumos şi visător!


video


Mulţumim mami!


miercuri, 11 noiembrie 2009

And the winner is...

Bună seara doamnelor şi domnilor,

Fac ce fac şi nu mă abţin de la a scrie iar despre Matei. Asa că m-am apucat şi am editat un pic un film pe care l-a produs, regizat şi realizat Bee astăzi pe la prânz, pe care o pup dulce pe această cale. În sensul că din 7-8 minute am reuşit cu durere în inimă să scot totuşi câteva scene de aşternut alb sau pătuţul gol alăturat, să îl aduc pe la vreo 3.

Chiar vorbeam cu Bee de curând cum că anul acesta, mai precis început de an viitor, o să reuşim şi noi să vedem în sfârşit ceremonia de decernare a premiilor Oscar live, pentru că oricum o să fim în priză cu împământare. Nu că ar fi un show deosebit, nu...este de fiecare dată vorba despre nişte neni şi niste tanti care din doua vorbe trei mulţumesc dezor academiei. Dar o să fie fun :)

Oscar, actori celebri, filme, oamenii din spatele camerei şi toţi cei din platou. Aproape toate aceste elemente sunt strâns legate de ceea ce vroiam să proiectez pe ecranele dumneavoastră...

And the Oscar goes to...


video


aţi ghicit, MATEI!

Mulţumiri "Academiei" !


marți, 10 noiembrie 2009

La Mulţi Ani, Matei!


Încă este ziua lui şi sper să termin de scris până la miezul nopţii (m-am moşcăit la pozele pe care oricum, în acel vertigo, le-am făcut de parcă le-ar fi făcut el nu eu, am uitat să şi filmez, am uitat şi cum mă cheamă, cine sunt şi ce caut eu acolo, dar asta e partea a doua)

Încep prin a acorda mici detalii tehnice: Matei s-a născut astăzi, 10 noiembrie 2009, la ora 16:00, are o talie atletică (53 cm) şi o greutate de invidiat (3,6 Kg). S-a născut cumva între natural şi cezarian, în sensul că până la urmă s-a optat pentru o mică operaţie.

Am dobândit toate aceste informaţii oarecum în inerţia a ceea ce se întâmplă cred în spitale la noi, şi în România în general. După ce m-am consumat pasiv, fără folos preţ de câteva zeci de minute am hotărât că este timpul să acţionez (cam cum acţionează cilit împotriva grăsimii) şi am abordat o tanti asistentă. S-a rezolvat rapid, a fugit să întrebe dacă totul este ok şi a venit după 30 de secunde spunându-mi că mai durează un picuţ. Imediat a venit o altă tanti asistentă care căuta un tătic. Fiind singurul de pe acolo m-am ridicat şi m-am asigurat că despre mine este vorba. Astfel mi se făcuse lipeala from the inside. Dialogul a fost sa spun haios:

Eu: "Dar cum se simt, cum sunt mămica şi copilul...se simt bine?"
Ea: "Da...două asistente suntem..."
Eu: "Am înţeles, dar totul este ok nu?"
Ea: "Da da da, să ştiţi...suntem două asistente care ne-am ocupat de dânsa!"
Eu: "Sigur, am reţinut. Să înţeleg că totul este ok, mai stau aici cuminte câteva minute şi mă chemaţi să îi văd nu?"
Ea: "Da, va chemăm, dar să ştiţi, suntem două asistente şi cezariana este mult mai grea decât naşterea naturală..."

Prinsesem de la început ideea, nu era nevoie de "doua asistente" repetat de 3-4 ori în câteva secunde :)

Ce este cel mai important este ca Bee se simte foarte bine, i-a trecut anestezia şi între noi fie vorba sper să apuce să doarmă şi ea un pic în noaptea asta pentru că de duminică dimineaţă nu mai ştie ce e ăla somn...

Suntem cei mai fericiţi părinţi din lume, senzaţia este extraordinară, fie ele şi 10 secunte timp în care am apucat să îl văd pe Matei, de dupa un geam. Este o fiinţă superbă care mişcă, respiră, interacţionează, într-un cuvant trăieşte ("chiar foarte bine", ...şi aici nu intru în polemici electorale pentru că pentru noi cel puţin toţi candidaţii sunt o apă şi un pământ, şi pe ici pe colo năamol şi gunoi) şi este fascinant de urmărit.

Revenind la poze... i-am făcut 5 poze mari şi înguste, MIŞCATE, vai de ele, ai zice că sunt făcute cu un telefon amărât cu sistem foto, nu cu un 110IS de la Canon (reclamă mascată:))). Dar hei! este băieţelul meu, şi credeţi-mă că în realitate este mii de ori mai scump decât poate ar părea în lumina întunecată şi mişcată a anti-talentului pozarului. La momentul shootingului piticul tocmai împlinea 2 ore, acum e ditamai găliganul de aproape 7 ore :)

A venit din partea dreaptă de undeva, însoţit de un sonor din ce in ce mai puternic, şi s-a oprit după geamul rău care ne despărţea...

După ce s-a lăsat un pic mângâiat de tanti neonatolog s-a liniştit şi a dat în picoteală...



Acum fie doarme liniştit, fie papă supliment. Cu oricare dintre variante în minte am ce face încă o noapte singurel...

Vise plăcute Matei, un sărut dulce Bee... Tat! vă aşteaptă acasă pe amândoi cât mai repede...



Disclaimer

Disclaimer: Totul poate suna incoerent, insipid sau fără noimă. Am emoţii, sunt obosit şi sunt pe cale de a deveni tătic pentru prima oară în viaţa mea! Eu m-aş înţelege dacă nu aş fi în locul meu, dar să nu favorizăm nepotismele.

În primul rând, atât Bee cât şi Matei sunt foarte bine, cuibăriţi încă unul în celălat. Luând în considerare şi the third party, sunt sigur că toţi trei simţim (poate cu simţuri diferite) acelaşi lucru: schimbarea. Fie că este vorba de o incursiune în necunoscut fie că este căpătarea acelui lucru care îţi luminează viaţa, metamorfoza se va produce. Mă cuprinde un sentiment de bucurie nespusă când mă gândesc că nu va mai fi niciodată la fel. Percepute pe rând, şi în sensul bun al cuvantului, niciodată linişte în casă, niciodată ordine , niciodată scurt pe doi...ci scurt pe trei!

Să fie oare 10 noiembrie ziua cu tort şi lumânări, ziua în care prietenii şi colegii, fie ei de grădiniţă sau de şcoală, se îngrămădesc prin casă şi cântă LMA? Cine ştie...

Concret, ne-am internat fix în această seară deoarece contracţiile deveniseră prea dureroase şi prea frecvente pentru a putea fi ignorate. Ca detalii tehnice prinse din zbor, dilataţia era de 2 cm dar cele 3 contracţii în interval de 10 minute au fost determinante şi pro internare.

Au apărut ca din senin, pe la 19:30 şi până la 23 ne-au necajit atât de tare încât pe la şi 5 eram deja la spital. Pentru cine nu stie, spitalul Filantropia are o mare calitate, pe lângă aceea că este la 3 minute de mers pe jos de noi, cea că poţi intra cu maşina în curte fară probleme. Este desigur impropriu spus calitatea spitalului, mai degrabă cea a paznicilor de la poartă, dar voi reveni la paznicul X imediat. Ajunşi în faţa porţii ne-am simţit ca pe vremea lui Sergiu Nicolaescu trăgând duble la poarta cetăţii lui Ştefan cel Mare. Totul era ferecat. Mă dau jos din maşină şi încerc poarta pietonală, se deschidea. Mă întâmpină paznicul X din cuşmelia termopană încălzită cu un calorifer electric. Se înduplecă la aflarea situaţiei şi scopului vizitei şi împinge poarta mare pentru a putea intra.

Ajungem la camera de gardă trecand bineinţeles ca prin brânză de filtrele care odinioara (mai precis joi şi vineri) cerneau însărcinatele de tătici sub pretextul noii gripe. Se pare că noaptea e mult mai safe. Virusul nu atacă pe timp de noapte. Cel putin nu în România, poate doar America, unde s-a crăpat de ziuă.

La plecare am avut oaresce dificultăţi. Opresc maşina lipită de poartă, stau vreo câteva zeci de secunde, nimic. Mă dau jos, mă apropii de cabină şi ce credeţi că văd pe geam?!? Somn! Paznicul dormea, pe scăunel, lângă caloriferul electric. Nu vroiam să claxonez din motive evidente, aşa că încep să bat timid în termopan. Linişte totală. Bat mai tare. Idem. După câteva reprize de încercări, aleg celălalt geam, cel mai apropiat de paznic, şi bat şi mai cu putere. Nici măcar un picotit. Drept urmare am început sa bubui cu pumnii în geam de se cutremura toată vizuina. Sare tresărind cu două mâini în faţă şi iese din bârlog. Adormit, imi împinge poarta şi îi mulţumesc.

Sper să se poată odihni in noaptea asta...
Mă culc, cu ei în gând şi cu dorinţa de a îi îmbrăţişa cât mai curând!


LinkWithin

Related Posts with Thumbnails