Săptămâna trecută

Iată că este iar duminică seara iar săptămâna ce tocmai a trecut - a 33-a conform documentelor de sarcină - a fost una foarte plină pentru noi.

În timp ce Matei o privea pe Raluca punând murături și se întreba mirat de ce nu s-a suit și băgăjelul lui în trenul cu vagon de dormit noi ne-am pregatit intens pentru evenimentul care se apropie cu pași de pitic, dar foarte ritmați și grăbiți.

Am luat târgul de bebeluși cu asalt (și ne felicităm că am făcut acest lucru joi, și nu in weekend cum era inițial planificat) dar cel mai însemnat moment a fost cel al creației. Creației unui ambient bebelușesc.

Și uite așa, IKEA a fost pentru noi ceea ce "Romarta copiilor" (whatever that means) a însemnat pentru părinții noștri.

Munca a durat destul de mult, pentru că am intrat întâi într-o mare restructurare a junkului adunat din care au rezultat nici mai mult nici mai puțin de 5 saci care vor lua drumul celor care cu siguranță au mai mare nevoie de ei.

Putem spune că rezultatul nu a întârziat să apară chiar dacă este doar 85-90% gata. Cu alte cuvinte, enough said, să lăsăm imaginile comentate să vorbească de la comentarii:


Un mic colț de rai sperăm noi foarte primitor și plăcut



Un ciob de sticlă în care se reflectă toată lumea noastră :P



Un gândac prietenos, eu personal i-am spus de câteva ori "gâscă" (poate în loc de gânganie:))



Dovada gestului de armistițiu și de retragere a trupelor, cerceii lui mami au ajuns toți pe un singur umeraș:)



PS Schimbarea configurației dormitorului nostru nu ne-a afectat încă, în sensul că noaptea trecută spre exemplu nu ne-am dat jos din pat să bem apă și în loc să ieșim din cameră să fi ieșit pe balcon sau să fi intrat în dulap. Ce să mai, toți parametri sunt in place, așteptăm cu mari emoții și bucurie pe gâlmă.

Căpitan la 19 luni

18:30 leghe sub nisip sau poveste pentru Mateicelmic ...

Întâlnirea de gradul zero nu a mai putut fi amânată și atunci, s-a produs. Stalkerii au lăsat la o parte camuflajul de blog și s-au arătat de după tufiș. S-au înfățișat mișelește, cu o mică întârziere orară în parcul Icoanei, cu tertipuri drăguțe de pluș și cu zâmbete mieroase, gata să-l vadă pe Matei în plină acțiune. L-au găsit pe căpitan la bordul vasului său dând de zor la cârmă și cu vasul ancorat la nisip.

Stupoare! Deși mic, Matei nu s-a lăsat impresionat de două siluete înalte și zâmbitoare. Ne-a întâmpinat cu o privire scurtă dar prietenoasă care a dat curaj și nisip la moară stalkerilor. S-a îndepărtat apoi în larg, vâslind agale diverse ambarcațiuni piratate și capturate din largul parcului. Pe lângă zona geamandurii, căpitanul a primit prizonierul de pluș bleu pe care l-a osândit imediat pe unul din vasele capturate pentru a-l abandona apoi nemilos în vasul lui de atac și locomoție.

Au urmat nenumarate vizite la cascadă, unde neînfricat încerca marea cu sarea (or, to try the sea with the salt, in pirate language).

Deodată, căpitanul a solicitat un pic de timp de odihnă, istovit după atâtea capturi. S-a desfătat liniștit în cabina personală cu o halcă de covrig și o dușcă de apă.

Apoi, temerar și neînfricat cum îl știm, căpitanul zări în larg un submarin științifico-fantastic. Era plin de butoane, facilități de navigare (chiar dacă pedalele erau un pic prea în față) și mare emițător de sunete marinărești.

La așa o captură nimic nu i-a mai stat în cale, astfel încât mămica posesoarei ambarcațiunii a fost imediat prinsă în năvod și înhămată la submarin.

Fermecătorul căpitan a încheiat vizita oficială cu părinții viitorului său omolog deschis unor noi relații de prietenie și colaborare.

Te salută căpitănește și te pupă cele două siluete camarade aka Bee si Razvan.

Un pic de hand craft

V-am spus că sindromul cuibului este puternic instalat la noi.
Încercând să optimizăm spațiul în casă pentru a face loc viitorului nou venit, am început cu alte încăperi decât colțișorul lui:P

Și reorganizând, am văzut că baia și bucătăria sunt cam anoste . Așa că m-am jucat un pic.
Am folosit super ofertantele oglinjoare MALMA de la Ikea (5 lei una, ramă generoasă pentru pictat, lipit). Am văzut chestii foarte interesante făcute cu ele. Spre exemplu asta ,un perete acoperit cu oglinjoarele maro recent introduse, sau așa ceva.

Eu m-am jucat un pic cu temele marine: am folosit scoici, sfori, pietre, materiale naturale în general.

La fel, materiale naturale și la bucătărie, unde am folosit tot felul de boabe și am pictat pe teme gastro – ar fi mers și ardei iuți, bețe de scorțișoară, etc,
Furculița este păstrată de pe vremea când Fru-fru livra mâncare cu tacâmuri de lemn. IAR eu nu arunc ceva când cred că il pot folosi ulterior:D

La pictat se vede mâna connaisseur-ului; eu mai am de exersat...
Well, mai încerc:)

Exhibit BA:

Exhibit BU:

Un nainilevăn personal sau 'our Fahrenheit 9"11'

- Dansezi? Întrebă el din fumul gros de țigară din clubul alfabetic lipsit de ventilație. ClubA a fost ca Alpha. Și vom termina printr-un dans final în club Z-Omega.

- Nu contează, filosofie, psihologie, același lucru, a replicat ea judecând lucind și prea prudent pe acorduri AC DC.

- Îți place Doors? Ăsta a fost momentul în care, răsuflând ușurați, au văzut că au ceva în comun. Puternic și consistent. Nu discuții despre vreme, nu Vrăbioru.

- Un ceai fierbinte de fructe. Și un viscol uscat și înghețat prin păr, vă rog.

- 311 va deveni 911, peste 4 ani. Și diferența de ani este Imensă.

- Un pachet de biscuiți, invariabil cumpărat în fiecare noapte, religios, ca un ritual.

- Tai lemne? “Băiatul ăsta sigur are o problemă”.

- Aș vrea să îmi pot aminti măcar un vers din poezia cu 14 trandafiri îndrăgostiți.

Ea, suspicioasă, a călcat atunci alaturi de tânărul înalt și frumos, deschis și fremătător, uitându-se adânc în ochii negri cu suflet proaspăt. Îi privea profilul, fruntea înaltă, așa cum se modelau în luminile orașului.

- Și unde vom înghesui colhozul?

- În cămăruța cu mochetă roșie. Iar vara ne mutăm la doamna Carmen, în mansarda cu geamuri de vitrină. Pe 2 mai.

- Apoi?

- Apoi ne spunem DA. Unul în fața celuilalt. În tricouri cu ‘mire’ și ‘mireasă’. One way or the highway. Vom zâmbi fericiți și vom fi cei mai tonici și colorați dintre invitați.

- Bună ziua, îmi puteți răspunde la o întrebare? “Ce părere aveți despre faptul că doi tineri atât de tineri iși unesc destinele azi?”

- Una bună. Și cum va fi?

- Cald, aerisit, firesc, neînchistat. Ca între cei mai buni prieteni.

- Și apoi ne vom lua de mână și o să colindăm lumea cu ger în păr. O sa întâlnim oameni minunați: Gianfranco și grappa pe arii de operă, pe Damir, Mladen și Maria cu căldură în mansarda cu băncuță roșie, conducându-ne la gară dintr-un system of a down. Sau familia filantropă geneveză, cu seri încinse africane și banane prăjite la sfârșitul lui decembrie, cu MontBlanc întrezărit de departe, într-o pace superbă. Ori, familia lui Jean – Jacques, cu trei copii mari minunați, în bogăția modestiei lor imense, cu concerte de trompetă și sângerete cu stafide, înghețați de frig.

- Și stai, Asta nu e tot! Vom poposi după lungi drumuri prin țară, de la Balota la doamna Borleanu și vom găsi tot felul de tradiții, oameni, poteci, zdruncinați agale de Mocănița ce pufăie obosit, claie peste grămadă în sanatorii sau ospătați în case primitoare.

- Culminând toate vacanțele de vară pe plaja unde alături de Sangria sau Cuba libre vom dansa până la Expirare, întru regenerarea de a doua zi.

- Sau iarna, inchinând cupe cu vin fiert, riscând teritorii neumblate, cu strategii de mari luptători.

- Și cei mai buni prieteni ne vor fi aproape mereu, diferiți, dar cât de asemănători. De la voi se învață că o prietenie dureaza încă de pe vremea când, stângaci, dădeați flori fetelor și semeț, te credeai cel mai grozav.

- Și e posibil să creștem împreună?

- Fără să simti vreo clipă că obosim, că ne sufocăm, că nu ne vrem, că nu ne mai regăsim sau recunoaștem, că ne e suficient?

- DA. Cu susținerea tenace a celui mai bun prieten și cu încăpățânarea unui om care știe care îi este misiunea și finalitatea. Așa m-a introdus, încet încet, în misiunea lui, a noastră. Aceea de a trăi intens și în tihnă activă.

- Dar știi că povestea nu se termină aici? Dintr-o dată, când totul era mai frumos au primit și vestea că mai au de primit bucuria cea mai mare. Vestea a venit așteptată dar surprinzătoare, ea un pic speriată dar îmbătându-se cu calmul și bucuria lui că totul va fi bine, că vom împărți în trei tot ceea ce am trăit până acum și infinit mai mult.

- Așa se termină?

- Nu, așa începe! Așa se deschide calea și mai generos.

- Da, dansez! și îți mulțumesc că ai insistat să dansăm împreună pe AC DC.

La mulți ani!

Rimembăr'04:

Poza clasică a tunelului cu flori:

Photoshooting între cele două cadre:

Livretul de familie care urmează a fi populat cu Matei:

Cireașa de pe tort: