duminică, 27 septembrie 2009

Săptămâna trecută

Iată că este iar duminică seara iar săptămâna ce tocmai a trecut - a 33-a conform documentelor de sarcină - a fost una foarte plină pentru noi.

În timp ce Matei o privea pe Raluca punând murături și se întreba mirat de ce nu s-a suit și băgăjelul lui în trenul cu vagon de dormit noi ne-am pregatit intens pentru evenimentul care se apropie cu pași de pitic, dar foarte ritmați și grăbiți.

Am luat târgul de bebeluși cu asalt (și ne felicităm că am făcut acest lucru joi, și nu in weekend cum era inițial planificat) dar cel mai însemnat moment a fost cel al creației. Creației unui ambient bebelușesc.

Și uite așa, IKEA a fost pentru noi ceea ce "Romarta copiilor" (whatever that means) a însemnat pentru părinții noștri.

Munca a durat destul de mult, pentru că am intrat întâi într-o mare restructurare a junkului adunat din care au rezultat nici mai mult nici mai puțin de 5 saci care vor lua drumul celor care cu siguranță au mai mare nevoie de ei.

Putem spune că rezultatul nu a întârziat să apară chiar dacă este doar 85-90% gata. Cu alte cuvinte, enough said, să lăsăm imaginile comentate să vorbească de la comentarii:


Un mic colț de rai sperăm noi foarte primitor și plăcut



Un ciob de sticlă în care se reflectă toată lumea noastră :P



Un gândac prietenos, eu personal i-am spus de câteva ori "gâscă" (poate în loc de gânganie:))



Dovada gestului de armistițiu și de retragere a trupelor, cerceii lui mami au ajuns toți pe un singur umeraș:)



PS Schimbarea configurației dormitorului nostru nu ne-a afectat încă, în sensul că noaptea trecută spre exemplu nu ne-am dat jos din pat să bem apă și în loc să ieșim din cameră să fi ieșit pe balcon sau să fi intrat în dulap. Ce să mai, toți parametri sunt in place, așteptăm cu mari emoții și bucurie pe gâlmă.

5 comentarii:

  1. foarte primitoare camera! si matei are doua scoici albastre surori cu gandacul vostru...f misto monstruletul rosu de pe fotoliu.Cat despre gesturile de armistitiu, ele o sa tot fie, la amandoi!

    RăspundețiȘtergere
  2. Să fiţi totuşi atenţi la o chestie: la calorifer. Bebe nu ar trebui să stea cu capul spre calorifer şi dacă lăsati patul acolo să ţineţi cont că lângă bebe va fi mai cald decât în restul camerei şi să nu uitaţi asta când îl îmbrăcaţi. În general nou-nascuţii sunt predispuşi la supraîncălzire pentru că răcirea corpului se face în zona capului (deh, neuronul, după 3 ani de latenţă ..). Adică dacă ai grijă şi-i pui căciuliţă şi un strat extra de haine şi-l mai pui şi lângă calorifer s-ar putea să nu ştii cum să opreşti un bebe plângător sau te trezeşti că 'are febră'.

    În plus, caloriferul, chiar şi proaspăt montat, e destul de greu de curăţat printre elemenţi sau în spate şi strânge o grămadă de praf. Care s-ar putea să-i cadă greu lui bebe, deci până la urmă eu una l-aş muta mai departe. Patul, nu caloriferul :)

    RăspundețiȘtergere
  3. @ Raluca. Multumim, speram sa ii asiguram tot confortul piticului, asa cum il percepem noi acum, ne va invata el pe parcurs prin proteste de diverse tipuri cum ii va fi mai bine.

    RăspundețiȘtergere
  4. @ Diana. Multumim ca ne-ai gasit si recunoscut de la targ:).
    Da, nici eu nu sunt impacata 100 % cu asezarea acolo; din pacate acela este coltul cel mai ferit, aceasta a fost solutia cea mai buna in conditiile unor pereti neizolati, etc.
    Compromisul va fi sa inchidem aproape de tot acel calorifer, mai este unul in spatele masutei de infasat si sa nu il imbracam gros. O sa curatam si aerisim des... La caciulita si haine foarte groase nu m-am gandit nici o clipa.

    RăspundețiȘtergere
  5. Bee, a fost o surpriză tare plăcută să vă gasesc aici.

    M-am tot gândit după ce am scris să nu sune nasol, chestia e că noi am păţit-o cu d mic, plângea copilul şi nu ştiam de ce, am ajuns cu el la spital. Copilul era îmbracat cum ne ziseseră in maternitate, noi, părinţi proaspeţi şi debusolaţi am ascultat cu sfinţenie sfaturile primite (inclusiv să avem o cutie de lapte praf în casă deşi copilul sugea bine mersi, să alăptez la 3h deşi el voia mai des, să îl îmbrac nu-ştiu-cum...şi multe altele). Şi ne-am dat seama greeeeu de tot că el plângea de cald, el era îmbrăcat 'ca la carte' iar noi la tricou pentru că în casă era mult mai cald decât media şi nici măcar nu puteam regla asta :|

    În plus, o altă prietenă dragă cu bebe de-o vârstă, a descoperit după o lună!!! că bebe era obosit şi înfometat pentru că îi dădea mereu biberonul ţinându-l cu capul aproape de calorifer. Iar copilul se încălzea, se agita, nu mai mânca, nici nu se putea odihni...poveşti lungi şi nasoale cu caloriferele...

    RăspundețiȘtergere

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails