Am deosebita plăcere de a încheia trilogia primului weekend al lui Matei în Vamă îmbinând acuarele de albastru cu goașe bleu undeva pe la linia orizontului...
Cu gândul deja la canicula anunțată pentru următoarele zile las umbreluțele de stuf să facă plecăciuni în fața dumneavoastră...
Chiar dacă pare din ce în ce mai greu de conceput pe timp de zi... Fish can sleep!
Când tati nu are lanțul la gât, măcar ochelari tot se mai găsesc... sau șapcă.
Acesta este un instantaneu foarte drag mie, imortalizat mișeleste dar cu cele mai bune intenții de către un bun prieten de-al nostru. Nu face decât să sprijine teza estivală absolută:
„Visul unei nopți de vară începe întotdeauna cu o după-amiază însorită...”
Iar aici lucrurile sunt foarte simple. Am așteptat fix un an să apar în pozele astea...
Era un sentiment atât de ciudat pe când mă plimbam pe malul Senei albastre pentru că atunci nu știam aproape nimic despre cel pe care urma să îl țin în brațe în fața obiectivului - poate doar niște trăsături fizice pe ici pe colo descoperite la lumina ecografiei - și vreau să vă spun că din cei peste 6,8 miliarde de subiecți exact cu el m-aș fi fotografiat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu