L-ați văzut cumva pe Dixit?

Cel cu ochii de faianță...

Ei bine, dacă nu ați avut ocazia să îl vedeți înca, o să vi-l arăt eu. Zdreanță este mai mult decât un boardgame, adică Dixit, bineînțeles. În general boardgame-urile au reguli precise, există un scop bine definit iar dacă pierzi nu rămâi indiferent (vezi Risk). Dixit e pe dos la toate capitolele și exact aceste lucruri îl fac să fie un joc special.

În Dixit pot să nu existe reguli (nu foarte multe, oricum). Fiecare dintre cei minim 3 (maxim 6) jucători primește câte 6 cărți frumos ilustrate (din pachetul de 84 de ilustrate de dimensiuni generoase, fără text sau alte însemne). La fiecare tur unul dintre ei este storyteller-ul (nu îl voi numi povestitor pentru că el este mai mult decât atât; este un inițiator al turului său).

Aici jocul renunță la toate limitele și reglementările unui boardgame obișnuit și dă frâu liber imaginației celor adunați în jurul mesei de joc. Storyteller-ul alege o carte din cele 6 pe care le posedă și face ceva - orice - legat de cartea aleasă și numai de el știută. Poate cânta, dansa, poate enunța un proverb, o poezie, o replică dintr-un film, poate mima sau chiar spune la propriu o poveste inventată de el.

Acesta nu trebuie să fie nici foarte direct în expunere dar nici foarte ambiguu în enumerarea indirectă a indiciilor care se desprind din reprezentația sa.

Pune apoi cartea pe masă cu fața în jos iar toți ceilalți jucători aleg din mainile proprii câte o ilustrată care să aducă cel mai mult cu cele enunțate de inițiator.

Urmează sesiunea de votare (votul este secret și obligatoriu spre deosebire de îndatorirea obștească a fiecaruia dintre noi care a trecut cu bine peste vârsta de 18 ani dar care nu are nicio opțiune în a-și legitima alegerea). Este interzisă votarea propriei cărți (spre deosebire de paranteza de mai sus).

Toți în afara storyteller-ului vor încerca să indice cartea de la care a pornit totul. Revenind la aspectul indiciilor balansate, dacă toți jucătorii ghicesc cartea atunci inițiatorul nu ia niciun punct dar scorul tuturor celorlalți se îmbunătățește cu câte 2 puncte. Similar, dacă niciun jucător nu indică ilustrata inițială punctajul povestitorului este tot nul. În orice alt caz povestitorul scorează 3 puncte.

Fiecare jucător primește câte un punct de fiecare dată în care alt votant i-a ales cartea.

La finalul turului se trage câte o nouă carte din pachet pentru a se reface numarul de 6 ilustrate per jucător și se trece apoi la turul următor - cu un nou storyteller - până când toate cărțile au fost epuizate. Există și expansion-ul Dixit 2 (încă 84 de cărți) ceea ce face jocul și mai atractiv și mai dement!

Ce au cele șase cărți de mai sus în comun? Poate sfidarea gravitației sau poate Wings of Desire al lui Wim Wenders, totul depinde de norocoșii care joacă Dixit.

Dixit îmseamnă cele 84 de cărți iar acestea au fost realizate de un singur artist, Marie Cardouat căreia îi mulțumesc pe această cale. Ce este cel mai neobișnuit la acest boardgame? Practic nu există câștigător sau ierarhie (chiar dacă aceasta se ține) pentru că pe tot parcursul jocului atmosfera și interacțiunea între jucători sunt elementele care te împlinesc.

Am ieșit pe locul întâi sau pe locul șase? Nu!... Am jucat Dixit!