A picture is worth a thousand

Săptămâna trecută am avut ocazia să particip la un interviu. Până aici, toate bune şi frumoase...

Mai departe, poate că merită amintit că de fapt interviul se adresa altei persoane, persoană fără şansă care nu avea cum să fie prezentă...

În plus, trebuia să mă prezint în aşa fel încât să facilitez obţinerea feedbackului pozitiv pentru o a treia persoană implicată în schemă.

Scurtpedoi, a fost vorba despre un interviu-call cu nişte americani care aveau nevoie de un om de creaţie, care să cunoască fotoşop. Omul era deja ales de aici, de către partea română, dar americanii se încăpăţânau să asculte doi oameni la telefon, aleşi pe baza a 8-10 portfolios trimise de aici. Cum interviul românesc a avut loc la sfârşitul anului trecut, zarurile fuseseră deja aruncate. Şi cum se zvonea prin firmă că eu aş fi cochetat cu cs3-ul la un moment dat, m-au rugat pe mine să particip la call pe post de cel de-al doilea posesor (fantomă) de portfolio selectat, asta pentru a se evita situaţii penibile derivate din întrebări tehnice. Fiind vorba de o jumătate de oră şi fiind neaşteptat de liber în ziua respectivă, am acceptat amuzat.

Totul a decurs conform planului, eu am susţinut sus şi tare că sunt practic specialist pe 3D Maya (exact de ceea ce ei NU aveau nevoie), dar că la o adică aş rupe-o şi pe fotoşop. Cand a venit vorba de overtime am strâmbat din nas şi am expus politicos o serie de motive contra dormirii la muncă (un mare "plus" în economia situaţiei de faţadă la care participam). Este o experienţă extraordinară, să participi la un interviu fără a avea nici o emoţie! Chiar mi-a plăcut, iar din punct de vedere legal nu am încălcat decât legi constituţionale minore cum ar fi uz de identitate falsă şi software pirat.

După interviu am mai stat la o tacla cu fericitul câştigator al postului, una bucată artist fotoşop pierdut şi găsit în mina de cărbune. I-am povestit cum de a ajuns să se "bată" cu mine pentru acest post, pentru că în timpul liber imi mai încercam mâna prin toolul cu care el îşi câştigă pâinea (asta înainte de a fi intrat pe proiectul măreţ pe care mă aflu de aproape doi ani şi care nu prea îmi mai permite luxul unui quickie în cs3).

M-am gândit să îi arăt cam cu ce îmi ocupam timpul şi am afirmat oarecum retoric...

-Participam la contesturi fotoşop pe worth1000, bănuiesc că ai auzit de worth, nu?

-Nu...

-Nu?!?

*Stupoare pe faţa mea...*

Sunt sigur că voi aţi auzit de worth! Dar dacă prin nu ştiu ce aliniament defavorabil al planetei Marte în contrajuncţie cu Jupiter şi transpusă pe Pluto, acest site nu a ajuns şi pe la ochii şi urechile dumneavoastră eu zic că merită să aruncaţi un ochi, măcar aşa ... pe galerii.

Susţinând aceeaşi idee, iată câteva poze din perioada mea de worth (alese totuşi pe criterii estetice, dintr-un portofel aşezat pe fotoliu virtual şi incluzând aproape 100 de entries)...

Una dintre primele entries; contesturile "Dream World" au fost întotdeauna printre preferatele mele...

"In Stitches"-ul Farnsworth...

Pixar printre noi, vă daţi seama ce o să fie la Toy Story 3D.

Best picture '99

Când am făcut Absolut Baby pişcotul Matei nici nu era în plan, poate că era doar în gânduri...cred că astăzi mi-aş fi ales alt absolut model pentru entry :)

"Chop a Bug" a avut aşa...ceva aparte, m-am ataşat foarte mult de ea :)

Copacul în general, dar mai ales cel al vieţii, nu trebuie tăiat...ci udat!

Tabla de şah este plină de piese, la prima vedere pionii sunt cei mai nesemnificativi...dar...dacă ne-am mai uita odată?

Una dintre ultimele intrări pe site, pe-asta sigur o găsiţi şi la galerii, pentru că a luat locul 4 în advanced contest...

Dar cum IT + lipsa de timp = love... cam de un an şi ceva nu m-am mai atins de contesturi. Poate de aici înainte...

Pentru că odată cu pseudo-interviul respectiv îmi tot umblau voci cu picioare de bass prin minte... "Dacă eram de partea cealaltă a schemei de interviu?...dacă eram eu cel ce urma să creeze in fotoşop?"