Un an şi ½

A reînceput să spună cum îl cheama şi uneori chiar să se numească aşa când îmi transmite că vrea să facă sau să obţină ceva anume. Este Tei sau Tei-Tei atunci când se strâmbă în oglindă sau îşi priveşte reflexia într-un obiect metalic.

Dintr-un joc fără nici un scop precis a început să reţină culorile şi să numere. Iniţial asta îmi suna a părinte ce învaţă copilul "Luceafărul" încă de la 3 ani, însă clar memorarea este un skill aparte al său. A repetat de multe ori ieie până să înţeleg că distinge culori şi nuanţe ale aceleiaşi culori. Repetă tot ce spunem, din ce în ce mai corect, a rămas cu unele cuvinte aşa cum le spunea la 1 an, altele au fost şlefuite şi ies o minunăţie de sunete din vocea lui un pic guturală.

Astfel, ţipă când vede ceva ieie (verde), ihi (rosu), iei (roz), damne (galben), bo (bleu, albastru), abo (alb) până când obţine confirmarea verbală a tuturor celor prezenţi fie ei şi 20, însă dacă îl întrebi ce culoare vede spune invariabil ieie (verde), de unde deduc că ieie înseamnă și culoare, generic.

La fel , a început să spună ana (una) sau două, pronunțat frumos și rotund așa cum se aude.

Grupează obiecte în șir sau în grămezi și ne arată care obiect e mic și care e mai mare confirmând teoria folosirii mulțimilor încă din scutece. La mic se chițăie subțiinad vocea și unind degetele arătător și mare și spune mi iar la mare spune mai gros ma-ma (mai mare) sau ma.

Aruncă obiecte pe după dulapuri și își face provizii de obiecte în orice cotlon.

În parc nu îl tentează leagăne, căsuțe , tobogane ci să se joace cu pietricelele sau culege ghina (ghinde) sau chiștoace pe care le aruncă la co (gunoi) într-un gest amplu si brusc.

Când cere ceva precizează clar că vrea d-aia și nimic altceva.

Spune răspicat că struțul e tu-tu , gândacul e dudac și cactusul e tatus, imită tare frumos animalele și îi plac enorm steagurile, țipă TA-TA și le-a numărat pe toate cele arborate de 1 Mai. Florile sunt haha șoptit, imitând expirația pentru că știe că florile se miros.

Când pune mâna pe ceva rece spune aaa ca atunci când te zgribulești de frig sau fuf,fuf când e ceva cu abur sau cald.

Nu mai spune papa ci papăm când vrea să mănânce.

Se bucură enorm când sunt mulți de-ai casei în jurul lui, este foarte expresiv cu tot ce vrea să transmită, mângâie, pupă și îmbrățișează, ne gâdilă tălpile cu un chi,chi chi ghiduș.

Se duce și scotocește peste tot, face turnulețe și stivuiește diverse pahare, castronele, butoiașe însă metodic și cu răbdare, doar rareori se erevează repede când ceva nu îi iese sau când nu îi intră un triunghi în forma sa sau în altele.

Însă marea sa pasiune sunt mașinuțele brrum brrrummm: acum îi recunoaște pe Fulger și pe Bucșă și în cărți sau pe alte mercendaizuri și ne cere să dăm drumul la brummm de cum se trezește, filmul rulând cam de 5-6 ori pe zi, spre deja îngrijorarea noastră.

Abstractizează extraordinar în diversele lor forme sau culori, obiectele sau animalele familiare. Așa cum a văzut într-o carte mașina de pompieri din Cars și a repetat de nenumărate ori apa, până când ne-am prins și noi ce vrea să zică.

Când îl vede pe Bucșă, îngroașă vocea.

Se uită pe cărți și cere neostoit să repeți ce e desenat acolo.

Răspunde Nu foarte clar, scurt și ferm când nu vrea ceva sau nu vrea sa îl iei de undeva.

Mănâncă bine și divers și are o mare preferință pentru ba-baaaa (boabe) de toate soiurile: linte și hrișcă crude, semințe de floarea soarelui sau dovleac, stafide și go (goji), bombonele raw, boabe de proumb, granule de oscillococcinum, tot ce e crocant sau gumos.

Cere lingându-și buzele când vede borcanul cu miere sau cutia cu panadol.

Vine și se lipește de mine din proprie inițiativă spunând amămămă de când la prima inițiativă de acest gen i-am spus înduioșată și îmbrățișându-l, "hai mă mami mă". Idem și atunci când e vorba de taaa-ti.