Sunset Blvd.

Este cât se poate de adevărat!

Cu toţii avem vise şi dorinţe dar pe multe (dacă nu chiar majoritatea) dintre ele le păstrăm undeva în subconştient pentru că nu ni se par înfăptuibile în mod concret. Este o abordare cât se poate de greşită! Pentru că mai devreme sau mai târziu, dacă îţi doreşti ceva cu adevărat, îţi stăi în putinţă să realizezi. Sună cam "motivaţional", nici mie nu îmi place, dar o să vedeţi că aşa este!

Fără să mai lungesc blocul de cod introductiv şi cu riscul de a mă repeta va spun că ne place filmul. Şi mergem la Hollywood după el!

În zorii zilei de 3 Martie, buimac dar odihnit ca în fiecare dimineaţă a noii noastre vieţi în trei ajung la birou şi navighez. Îmi sare în ochi ceva total neobişnuit pe Hotnews şi cam în acelaşi timp săritura se transmite prin simpatie către cele patru cavităţi cardiovasculare: "TCM te trimite la Hollywood!" citeam în gând iar gândul îmi zbura lăuntric către visele despre care vă povesteam mai sus. "A doua ediţie a Festivalului de film clasic TCM aşteaptă un câştigător" îmi apărea negru pe alb în faţa ochilor iar eu m-am decis să nu mai aştept! Am deschis un notepad2 şi am început să creionez răspunsul pentru cele doua întrebări adresate: Care ar fi topul zeiţelor ecranului, actriţe de film clasic, în opinia mea şi de ce aş vrea să ajung la festival?

Nu cred că mi-a luat mai mult de 15 minute să vin cu varianta finală, am trimis-o pentru review către Bee şi seara am trimis răspunsurile:

1.Topul actriţelor nu este uşor de jurizat:

- O pun pe Lana Turner pentru că două dintre filmele ei care îmi vin acum în minte sunt aproape perfecte (The Postman Always Rings Twice din '46 respectiv The Bad and the Beautiful din '53) iar personajele masculine de calibru, John Garfield şi Kirk Douglas sunt practic eclipsate la faţa locului. Cât mai pui că poartă şi în numele (de scenă) TCM (Turner C M)

-O Nominalizez apoi pe Lauren Bacall, "femeia" lui Bogie. Numai dacă mă gândesc la The Big Sleep, Dark Passage sau Key Largo... fiori!

-Ar urma firesc Shirley MacLaine care încă mai joacă la cei peste 75 de ani ai săi. The Apartment, nu spun mai mult. Nici nu trebuie spus mai mult, doar că face "casă bună" cu ceea ce înseamnă un film clasic.

Ochiul format de cinefil înrăit şi neo-noir (în vârstă, nu şi în simţiri) va spune că pe site deasupra numelui lui Natalie Wood apare în mod eronat poza răposatei Vivien Leigh şi NU cea a actrţei principale din best-picture-ul anului 1961, West Side Story.

Respect pentru Bette Davis, Debbie Reynolds, Liz Taylor, Doris Day, Grace Kelly, Ava Gardner, Sophia Loren, Katerine Hepburn, Natalie Wood şi evident Vivien Leigh! Şi un special thanks to Joan Crawford şi Gene Tierney (cea mai frumoasă actriţă de film clasic încadrandu-se şi în standardele actuale Hollywoodiene, ar trebui să căutaţi o poză cu ea, de curiozitate).

2.Mi-ar plăcea să strig ACTION! la festivalul TCM din toate motivele care cu siguranţă nu ar încăpea într-o singură rolă de 16 mm, dar pentru că juriul trebuie să departajeze aş difuza numai câteva:

-Sub ce egidă se organizează festivalul? TCM? Mi-am schimbat providerul TV pentru că în grila de programe nu exista TCM 24/24 ci doar după ora 22.

-Unde se pune în scenă festivalul? La Hollywood? Sunset Boulevard? Filmul meu preferat all time, pelicula din '50 a lui Billy Wilder reprezintă scheletul de referinţă film-noir. Da, genul meu preferat este film-noir ceea ce se traduce prin "CLASSIC".

-Ce se va proiecta la FESTIVAL? FILM! Este ceea ce fac de 25 de ani: mă îmbăt cu filme şi rememorez beţiile. Încă de când se proiectau alb-negru şi vizionam seara cu bunicii câte un noir/mystery, titluri precum D.O.A (1950) sau Beyond a Reasonable Doubt al lui Fritz Lang - sunt filme văzute la 10 ani şi regăsite 20 de ani mai târziu. Clipe pe care nu le voi uita niciodată.

-Sunt înconjurat de filme şi de tot ceea ce înseamnă film, deţin o colecţie de 3000 de titluri (majoritatea clasice), diferite antologii (cărţi despre filme pe decade - TACHEN Movies of the XX'S, Film-Noir, etc); am afişe cu filme în toată casa cu titluri precum All About Eve (best picture'50), Hitchcock's Vertigo, Read Window şi North by Northwest dar şi The Wall şi multe altele. Boxset-ul original Hitchcock şi alte titluri precum The Lost Weekend (best picture-ul din '45) stau la loc de cinste. Scriu pe blog unde din când în când fac recenzii la filmele văzute. Cutiile mele de la magazinul suedez au nume de filme (2001:A space odyssey - filme, Shadow of a Doubt - diverse sau Memento - poze şi amintiri; ar fi trebuit sa îmi fac o cutie şi cu conaţionalul Ingmar Bergman, poate cu amintirile ce vor reprezenta dedublarea visului meu Persona din oraşul Îngerilor)

-Viza de SUA mi-e încă valabilă şi abia aşteaptă să fie folosită în duble regizate cu pasiune. Îţi voi călca pe urme Billy, pe Sunset Blvd! ... and CUT!

Tachen tematic...

Un eşantion reprezentativ...

Un pic cam incoerent la a doua recitire dar nu mai contează. Am rămas conectat la maxim pentru următoarea săptămână pentru că pe zi ce trecea răspunsurile se multiplicau, unele dintre ideile scrise de mine se împrumutau, alte răspunsuri mi se păreau poate mai fericite dar speranţa exista. Simţeam ceva. Puteam fi chiar eu câştigătorul!

Ştiam că există şi 10 premii de consolare (foarte cool de altfel) constând într-un set de tricouri TCM cu movie quotes şi alte suveniruri de cinematecă. În momentul în care am văzut mailul de la Alina Bratu, TCM PR Executive, visul cinematografiei americane a ieşit din subconştient şi a sărit peste rând toate celelalte vise care stăteau liniştite la coadă postându-se ca nesimţitul în faţă. Dar în naivitatea mea, în momentul acela am crezut că mă aflu - doar - printre cei 11 potenţiali câştigători. Alina mi-a spus mai apoi la telefon că îi pare rău că ea este cea care trebuie să îmi dea vestea dar voi sta foarte mult pe scaun... Brusc m-am aşezat instinctiv pe un pervaz fără să pricep nimic. Am auzit mai apoi cuvântul Hollywood rupt din context, şi am înţeles. Câştigasem concursul! A fost o senzaţie extraordinară, nu mai câştigasem niciun concurs în acest fel.

Aici aş deschide o mică paranteză:

Era cât pe-aci să gâştig un concurs de patinaj viteză pe vremea când aveam vreo 9-10 ani. Grupa mea de vârstă trebuia să facă un tur de patinoar (Floreasca) iar cel care ajungea primul la linia de sosire-plecare era laureat. Aveam toate atuurile dar socoteala din târg nu s-a potrivit cu cea de pe gheaţă. Am căpătat un avans considerabil faţă de toţi ceilalţi încă de la start numai că pe ultima linie dreaptă, aproape de finish, am zărit o panglică. Am frânat brusc şi m-am oprit atingând panglica. Toată lumea de pe margine era înmărmurită, toţi îmi făceau semne disperate să trec, să rup panglica, dar nu am facut-o... Nu mi s-a părut OK să o rup şi după câteva momente scurse câştigătorul a trecut pe lângă mine de linia de sosire sfâşiind la propriu firul lat şi lucios. Am trecut şi eu imediat mai apoi şi am terminat cursa pe un onorabil loc 2.

De-atunci patinoarul a devenit patinoir. Am încheiat paranteza.

Ce vom face la festival? Vom viziona filme clasice cât cuprinde, vom cunoaşte oameni care ne-au impresionat de-a lungul vieţii (aici nu îmi iese din minte Kirk Douglas, dar vor mai fi şi alţii) şi vom respira aerul hollywoodian. Aici s-au turnat marile producţii clasice, filmele noir şi tot aici a apărut The Doors sau GN'R. Practic lucruri pe care le iubim!

Fiind singurul dintre cei 3familyguys cu viză de SUA am demarat procedurile cu viza lui Bee care s-au finalizat cu succes ieri.

Matei va rămâne din păcate acasă . Într-adevar noi vom fi foarte departe latitudinal şi longitudinal dar cu inima vom fi lipiţi de el pe toată durata săptămânii americane de la sfârşit de aprilie.

Este cât se poate de adevărat!